joi, iulie 28

Nu stiu multe. Dar rasar.



E luni. Rasar.

In alte-nceputuri de inimi.

Apun in trairi

Multumindu-i treimii.


E marti. Rasar.

In alte-ncercari de multimi

Apun in curajul

De-a vedea inaltimi.


E miercuri. Rasar.

In alte-nfricate lumini

Apun in dorinte

De-a sterge rugini.


E joi. Rasar.

In alte-ncurcate pasiri

Apun in dreptatea

De-a vesnici in trairi.


E vineri. Rasar.

In alte-njumatatiri de nevoi

Apun in ambitii

De-a nu reusi sa ma-ndoi.


E sambata. Rasar.

In alte-ntunecate taceri

Apun in puterea

De-a nu uita ziua de ieri.


E duminica. Rasar.

In alte-ngenuncheate rugi

Apun in smerenia

De-a nu ma ascunde in fugi.


Stiu sa traiesc, nu sa exist

Si nu stiu multe. Dar rasar.

Da! Eu traiesc, si nu exist.

Rasar. Rasar.



Desen: Cristina Lazar

marți, iulie 26

Non, je ne regrette rien ...


Regretele ...sunt pentru oameni ce nu stiu sa-si priveasca viata drept, ci abrupt.
Oameni, invatati sa (va) priviti...!!!


luni, iulie 25

Nr.6 ART OUT



Cu intarzierea acceptata, va invit la JOC. JOC SECUND, de-asta data...
In nr. 6 al revistei ART OUT...

Articolul meu in gasiti in paginile 47-48 si titlul ii este Joc(ul) de-a Dumnezeu si Dragostea.
Il gasiti mai jos...

Enjoy!








Dumnezeu are gusturile discutabile atunci cand se plictiseste. Ii plac lucrurile ce prind sens si fuziuni complicate adunate laolalta in palmele Sale. Si cum exista momente in viata in care doi insi sunt despartiti tocmai pentru a vedea cat de importanti sunt unul pentru celalalt, a luat Dumnezeu in mana stanga Apa si in cea dreapta Focul. Arunca cu vizibilitate si catre cubul de gheata si catre flacara plina de viata. Nu de alta, insa fireste ca si vizualul face parte din jocul nestingherit si copilaresc al lui Dumnezeu. Pentru ca ori de cate ori in viata privesti de sus, intelegi dimensiunea, micimea si strigatul de inimi.

Noroc ca El n-are ferestre, ci doar usi. Si multe ceruri. In joaca Lui redimensionata, cubul de gheata in transparenta lui aparte, se teme de cea care ar putea sa-i ajunga pe buze si ar putea sa-i curme sensul. S-ar topi intr-o fractiune de bataie de inima iar teama de neant nu-i prea surade. De parca-I pasa Lui de fricile lor.

Flacara e puternica si arunca cu patima, gand aprins de dor, disperare, pasiune, daruire, curaj, n-are temeri (prea) mari, insa cand ii maturi gandurile umpli făraşe intregi de vise.

Cubul de gheata e misterios si pare intangibil. E dornic sa poarte pe brate noi vise si sa le defibrileze fara teama de moarte indusa. Si mai stie ca sufletul sufera, sufera mult, cand il obligam sa traiasca superficial.

Paradoxul divin e ca ei nici macar nu stiu ce e ala joc, Dumnezeu si dragoste. Ei stiu doar atunci cand vor unul de altul si... atat. Le e de-ajuns in suficientul lor spatiu atipic. Nu stiu de nimeni si nimic sau nu vor sa stie. Le e mai bine asa. Banuiesc ei ca ceva sta in spatele vesniciei lor paradisiace. Insa prefera sa-si puna intrebarile inghetate sau inflacarate-n gand, decat sa le strige-n gura mare.

Dumnezeu isi continua jocul si jongleaza zambind, de parca stia el ca ceva, ceva, urmeaza sa se petreaca.

Si Flacara si Cubul de gheata sunt imbacsiti in adancuri nestiute. Insa si unul si celalalt asteapta parca sa-si sufle Dumnezeu peste ei verdictul. E ca un fel de aprobare la rang inalt ce numai El o da. Insa ei nu stiu ca au de trecut teste ca si altii ce-si frang visele si le mototolesc abuziv. Ea pare imponderabila, neinteleasa, arbitrara. El pare calm, imuabil si eliminatoriu. Genele ei lungi ar vrea sa faca dragoste si sa incalce orice principii. Ar face dragoste cu lacrimile lui, de dragul lui. El ar lasa-o, insa se preface usor nepasataor. Insa ar dori-o si ar iubi-o: vulcanic, pasional, mult. Pana intr-un negru de noapte cand Dumnezeu a adormit obosit de jocul celor doi din aer si a adormit (intentionat).

Nici intunericul, nici necunoscutul, nici valtoarea ei nu l-au mai speriat. Nici gentiletea, tandretea si perfectele lui atingeri nu au mai speriat-o. Tumultul unei pasiuni nu se stinge decat cand ce doi vor. Si visele prind aripi tocmai atunci cand nu au invatat inca sa zboare. Si dragostea are puteri nebanuite tocmai cand polurile sunt ataaaaat de suparate pe centrul universului si adorm seara de seara spate in spate. Si dragostea nu trebuie nici inteleasa. Nu trebuie nici sa-si ceara scuze ca s-ar fi purtat nepermisibil de banal. Nici sa se rusineze.

Dragostea nu trebuie decat sa-L prinda de reverul sufletului pe Dumnezeu si sa-i ceara ca atunci cand inchide usi, sa deschida la randul Sau ferestre...

Si dragostea trebuie sa fie lasata sa fie dragoste si atat. Ca-n joc.

duminică, iulie 24

Horia Brenciu&Orchestra, fii de Câmpulung Muscel pentru o zi!


Noi, muscelenii, am facut din "perna ţării", timp de-o săptămâna, refacerea şi întregirea inimii unui român ce pe lângă istorie, îşi închină sufletul în faţa veşniciei.

"Împreună pentru Câmpulung", e medalia de onoare ce-a ţinut-o-n piept în loc de inimă, orice muscelean, alături de festivitatea oficială a evenimentului.

Pentru ca noi veşnică umbră suntem la Câmpulung şi nu ne e ruşine, cum nici umbrei nu-i e de stejarul său!...







FOTO: Alin Ionut Virsescu



Şi pentru că Paradisul meu e acasă şi, pentru că simt, pentru că trăiesc şi nu exist, pentru că dăruiesc, cum îmi spunea nu demult un frate de Muscel, v-am prezentat nu demult, Câmpulung Muscel-oraşul natal şi veşnic.

Ei bine, acum ceva timp îi spuneam trăitorului câmpulungean Norris Mageanu că mi-ar plăcea să-mi văd preferaţii (sau a doua familie cum le spun cu drag) pe scenă de Zilele Municipiului Câmpulung. Şi cum munteanul mi-a promis, uite cum s-a scris în oraşul paradisiac, istorie de... inimi alături de Horia Brenciu şi Orchestra sa.


Am fost purtată pe alte meleaguri, însă am fost acolo în adieri de gând, de Câmpulung.

Oamenii au ramas incendiaţi. Pentru că asta face Horia cu a lui Orchestră.

Aţi îmbibat de spontaneitate şi talent, dorinţa unei revederi. Asta mi-au spus câmpulungenii mei prezenţi la seara nebună. I-aţi fascinat şi aţi fost extraordinari! Şi să va spun un secret? Le-aţi ajuns direct la inimă!!! Aşa de mult aţi încântat auzul, văzul... De la aerul de munte să fie?



"Este primul concert care a reuşit să mă încânte după cel al lui Michael Jackson, din Bucureşti. Minunat! ", spunea o mândră câmpulungeancă.

"Ai făcut un spectacol magnific alături de minunaţii din jurul tău. Jos pălăria maestre ! Mare artist, mare caracter... Un super show în aer liber pe care lumea l-a sorbit cu fiecare clipă. Avem mare nevoie de artişti că tine. " , spunea tot un glas muscelean iubitor de frumos.

"Sunteţi de nota 10, nota 10…!", s-a strigat in cor si s-a auzit în munţi ecoul…

Fii al Muscelului pentru o zi, toţi vorbesc de energia voastră... a tuturor!

Mă plec în faţă voastră c-aţi plecat inima pe "pernă ţării"-Câmpulung Muscel şi, aţi făcut ce v-a spus ea. Suntem mândrii!

Sunt Ioana Andreea Niţică, româncă musceleancă şi spun:


LA MULTI ANI, Campulung Muscel!


Foto: Ioana Verde


luni, iulie 11

Happy End... &....


Pentru ca la mine sfarsiturile sunt inceputuri, va las pe fundal de iulie, un altfel de sfarsit.
Plec spre Paradisul pierdut. Alt Paradis. Revin.


duminică, iulie 10

Lucian Bute, ROMAN CAMPION MONDIAL

U2 - Where The Streets Have No Name

Asculta mai multe audio diverse




A intrat pe ring in lumini si aplauze frentice, ca un super-erou, in acordurile melodiei lui preferate: Where The Streets Have No Name-U2, ca sa arate ca, ROMANIA ARE NUME!

"Mi s-a facut pielea de gaina", exclama romanul-erou Lucian Bute, la auzul IMNULUI NATIONAL AL ROMANIEI si, odata cu el si noi am fost atinsi de aceeasi reactie fireasca. Reactia unui om ce nu-i e rusine cu numele tarii-n buletin.

SUNTEM ROMANI!

L-am privit cu inima si i-am inramat in sufletul meu de roman, curajul. Curajul de a-si ridica fruntea din satul copilariei spre susul susului .

Si-a vrut romanii fericiti pentru prima oara la el ACASA si a ridicat ochii spre cerul si Dumnezeul lui, multumind. A invins si acum!

Nu si-a aparat centura, ci mandria unui popor de a-si vedea tara sus, unde e el.

Nimeni nu-l intreaba cati pumni ia, ci pretul in euro al meciurilor.

Eu spun ca acum, in a 8-a bataie de inima mare pentru tara lui, sa-i adunam lacrimile de roman fericit, mandru de tara lui, daruindu-i vesnicia. Si-a castigat-o.

"Decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama altuia, nu?", exclama Lucian Bute la finele apocalipticului meci, impresionant in maini ce-au inchinat aplauze si victorie.

Dupa 4 reprize, fauritorul K.O., cu bratul stang si sufletul inaltat, l-a doborat pe Jean Paul Mendy.

A doborat odata cu adversarul si controversele despre Romania, zic eu.

CREDINTA, INTELIGENTA, AMBITIE, FORTA, RESPECT, CINSTE, VICTORIE, IUBIRE.



De ce? Si-a sarutat steagul in final. STEGAUL ROMANIEI.

Pentru ca stie ca fiecare final, e un alt inceput.

Si noi, ca romani ai tarii, ca romani ai lui, sa ne plecam capul si sa-i urmam gestul. Fara rusini, frici, ezitari. Numai asa, prin oameni ca el, Romania e Romania.

Multumesc, Lucian Bute, ca-mi esti roman. Roman campion.

Ma plec.

Ioana Andreea Nitica



miercuri, iulie 6

Din lung prelung, hai la Zilele Municipiului Câmpulung!



Cu stema de suflet a veşniciei, musceleanul, albastru ca cerul şi senin când îl priveşti din faţă, cu aripile de vultur în zbor, când îl admiri din spate, cinsteşte în fiecare an răscrucea de anotimpuri inţesate de înălţimi, rugăciuni şi mândrie.

După un miros de toamnă întemniţată în culori, după o iarnă ninsă în care-am rămas falnici şi nu ne-am temut, după un melanj de nori desenaţi de mână sfântă, suflete şi soare-ascuns, am înverzit şi înflorit în cântec, odată cu primăvara.

Şi pentru că apa din munţii noştrii nu spala, ci duce, ne scuturăm zăpada de pe rever şi ne lăsăm paşii purtaţi de vară. La noi vara nu e vară. E apocaliptic anotimp. Cerul e vinovat-probabil spune rugăciuni pe ascuns, Atotputernicului.

Plenitudinea se varsă-n Câmpulung. În lung de Câmpulung. Asta m-a învăţat pământul. Dimineţile m-au învăţat să-i îmbrăţişez cerul, că să-mi dea înapoi nopţile. Orice muscelean ştie că aici nopţile închid doar cerurile, nu şi uşile de Paradis.



Cetatea Întemeietorilor de Ţară are înrădăcinare sfântă. De nu mă credeţi, ochii plecaţi spre "perna ţării", va confirmă negreşit sprânceana ridicată.

Noi, muscelenii, facem din "perna ţării", timp de-o săptămâna, refacerea şi întregirea inimii unui român ce pe lângă istorie, îşi închină sufletul în faţa veşniciei.

Un târg de meşteri populari, deschide traseul inimii, înnobilat de o expoziţie de fotografie la Casa de Cultură Tudor Musatescu, îmbrăţişând în cele din urmă portul popular din Muscel nemuritor (cum ne place nouă să-l credem), într-o expoziţie fabuloasă.

O expoziţie de pictură e ruptă din al nostru cer la fiecare oră de dragoste cu pământul şi o lansare de carte uneşte cultura, talentul şi spiritul oricărui atingător de-întâi pământ, în mijloc de săptămână.

Festivalul Internaţional de Film Turistic cu proiecţii şi însemnări va bate odată cu inima-niciodată frântă a omului ce-ntâi de toate-i om, ca în final câmpul să oprească-n joc un tenis al Cupei Muscelului.

Nu ne vom lipsi de suflul teatrului, chiar dacă la extreme ne arătăm vitejia într-o gală de box.

"Împreună pentru Câmpulung", e medalia de onoare ce-o ţine-n piept în loc de inimă, orice muscelean, alături de festivitatea oficială a evenimentului.

De vă era dor de vremurile passé, ei bine, o defilare a maşinilor de epocă e bifată în scoarţă de brad, îmbibată de sunet de fanfară, muzică uşoară şi rock.

Concursuri de cros, role, ciclism, carting, lupte, judo şi volei, ridică tineretul direct de pe podium, în atingere meritată de cer.

Nu vor lipsi concursurile de automobilism, că adrenalina-i sora musceleanului. Coastele şi văile, aşa-şi păstrează veşnicia. Odată cu omul.

Un concert de muzică populară şi dansuri în final, nu confirmă decât că aici în munţi s-a născut cântecul şi, din gură-n gură precum sărutul, a atins pretutindenea ţării.

Noi suntem umbră la Câmpulung şi nu ne e ruşine, cum nici umbrei nu-i e de stejarul său.

Şi pentru că Paradisul meu e acasă şi, pentru că simţ, pentru că trăiesc şi nu exist, pentru că dăruiesc, cum îmi spunea nu demult un frate de Muscel, va prezint Câmpulung Muscel-oraş natal şi veşnic.

Poposiţi aici, începând cu 18 iulie până pe 24 ale lunii.

Vă deschid braţele în reveniri şi le închid la plecări.

Mă plec în faţa României mele şi-a voastră, totodată. Împart cu voi inima şi bătăile Câmpulungului. Mă răsfir odată cu istoria şi mă imprim în viitor. Mândrii îmi sunt oamenii şi omenia locului. Iuţimea minţii, curajul şi străşnicia.

Iar ţie, străinule, de-ţi iese-n cale, să nu treci prin Câmpulung decât cu fruntea lovită de soare. A fost prima capitală a Ţării Româneşti şi îţi (re)amintesc că(-mi) eşti (frate) român.

Sunt Ioana Andreea Niţică, româncă musceleancă şi vă invit la Zilele Municipiului Câmpulung!

luni, iulie 4

Mystic pe Pamant. MYSTIC TREE.


Inchideti ochii. Va propun un exercitiu de imaginatie vizuala, senzoriala, olfactiva si nu in ultimul rand de crengi paradisiace, gustativa.

Sunteti sub Mystic Tree. De aici pana si cerul si soarele au gust, ce sa mai zic de mirosul de aur al cafelei cu spuma de lapte si sirop de menta sau de aromatul insorit al limonadei stropita cu rodie.

Sub copacul paradisiac, diminetile miros a paine prajita cu sos de mustar si somon afumat, branzeturi si fructe abia culese sau, de ce nu, a salata cu Arome de padure (cu ciuperci proaspete delicioaseee!).

Ei bine, dupa ce soarele ne imbratiseaza trupurile stropite de roua, niste clatite cu sos de miere, nuci si ciocolata sau o felie uriasa de tarta cu mere si crema de zahar ars, suna ideal.

Senzatia verii e nimeni alta decat aromata supa crema de usturoi dupa o repriza sanatoasa de inot sau, supa crema de creveti/scoici. Tot n-ati inghitit in sec?

Hmm… Ce ziceti atunci de un muschi de vita in sos de bere neagra si prune sau pentru cei mai energici, un muschi de vita in sos de hrean si ceapa caramelizata, cu un Cabernet alaturi mustind a fructe de padure, piper si alune?

Si daca nici acum nu e padurea, vraja, dorinta la voi acasa, atunci cand?

Un Pinot Gris si un biban de mare la cuptor, sau un cod norvegian cu midii in sos de vin cu ciuperci, va adduce fauna si paradisul acvatic acasa.

Un pui picant cu legume si sosuri asiatice, taie asprimea pestelui si, buchetul de cartof si broccoli la cuptor gratinat cu mozzarella imbie simturile. O bere bruna si o portie de soare mistic, ca partener de Lume a Dorintelor Implinite.

Ne racorim gusturile cu un cocktail Caipiroska, nu de alta insa, energia din lime si vodka sa ne tina in forma intreaga zi.

Spre seara miroase a fum de gratar, deci o ceafa cu peperada (sos de ardei si rosii) cu un piure de spanac proaspat alaturi, ne da forte nebanuite si puteri la superlativ. Un Merlot sec innobileaza atmosfera dulce acrisoara, condimentata de cer apocaliptic si, incheiem seara cu un Deliciu Mystic-secretul bucatarului pana la proba gustativa.

Apunem odata cu soarele, alaturi de un Bloody Mary savuros sau un ceai rece perfect in arome si subtilitati, doar pana maine.

Si cum maine e o noua zi, s-o facem rupta din Paradis si s-o coboram pe Pamant.

Unde? La MYSTIC TREE-paradisul coborat pe Pamant.

Str. Popa Soare nr.7
(colt cu Mantuleasa nr.8)
, Bucuresti





vineri, iulie 1

Vara. Iarna. Si dragostea.




Desi n-ai voce, imi (in)canti voit diminetile dinspre Ciresar spre Cuptor, vezi-Doamne sa-mi amintesti zi de zi ca (si) Vara s-a (re)indragostit de Iarna.

Deloc credula, ma-mbat in mirosul dulceturilor tale de trandafiri si astept pe branci primii fulgi de zapada. Da ce sa-mi faci? Unei Veri ca tine, niciodata n-o sa-i placa plictisul caderii primilor fulgi, in valtoarea inmiresmata de valuri, brize, rasarituri si apusuri care mai de care. Deci… niciodata nu-mi vei intelege chipul meu, de Iarna, cu nasul lipit de geam, in asteptarea primei mele racori de cer.

E un fel de neintelegere intre cuvintele dragoste si …dragoste. Da, nici macar noi, doua anotimpuri asa diferite nu iubim la fel.

Pana sa ma dezmeticesc cu caldurile tale aruncate peste mine ca un soi neoprit de saruturi, deja-ti simt sufletul plin de turturi, usor inghetat. Uneori ma joc fara sa-ti dai seama cu noptile tale si le racesc voit peste al tau trup ce ma asteapta noapte de noapte, dar n-ar recunoaste-o niciodata. Altminteri, nici eu nu ti-as mai fura noptile de dor, ude de miros de paie coapte si, nici tu nu mi-ai mai fura recele din par, iubit de roua de cu seara pana inspre dimineata. Nici eu nu ti-as mai umbla desculta printre ploile usoare, doar ca sa-mi amintesc de stelele mele de gheata ce ti le atarn de geamul sufletului in fiecare an, odata cu venirea mea. Imi viscolesti din cand in cand creierii inimii ca sa-mi amintesti de mine cand, doar in vis te-aveam. Iar eu iti rasar soarele meu, de Iarna-n asteptare, peste-al tau varatec infinit.

Nu stiu daca dragostea asta a noastra e dragoste sau un melanj apocaliptic de lumini, culori, vieti si anotimpuri nevazute niciodata fata-n fata.

Stiu doar ca tu, draga Vara, esti mereu inaintea mea c-un pas si-o mana catre vise ridicata. Eu, a ta pentru totdeauna, Iarna, sunt mereu c-un pas dupa tine si-o mana strans legata de-a ta.

Niciodata n-ai vrut sa-ti vezi nici soarele, nici vantul si nici cerul. Parca ai asteptat mereu un soare-nghetat, un vant viscolit si un cer albastru perfect. De la mine-ai invatat nuanta asta a vietii, desi m-am tot ferit sa-ti arat adevaratul meu chip de Iarna. Tu ma stiai doar cu verdele de brazi nesfarsit in privire, cu chipul brazdat de focul mocnind si mirosind a vanilie si scortisoara. Ei bine, eu ti-am aratat si cum arat cand dorm: mustesc a liniste deplina precum copilaria, stiu sa ascult cand trebuie sa tac si, stiu sa te mai si iubesc.

Da, cand dorm, dragostea e cea mai mare. E muta, respira usor si are atata viata incat prin ea traim si noi. Anotimpurile.

Vara, esti lunga tot ca mine si scurta abia cand imi dau seama ca trebuie sa pleci.

Insa-ti iubesc zilele si lunile la fel cum tu-mi iubesti nesfarsiturile si apropierile niciodata atinse. Ne vom revedea oricand ai nevoie de firgul meu si eu de caldura ta.

Eu, Iarna, te las sa te scuturi si sa rodesti peste mine. Ca sa am peste ce-mi apune zapada, noptile de vor urma. Si, iti daruiesc, magia mea de zi cu zi (de sarbatori), ca stiu ca tie-ti lipseste …

Cu bine, Vara.

Ps. Si… iubeste-ma tot atat de mult. Mut si real.