RUGA(ciune) IN (ada)POSTUL INIMII

Am oscilat daca sa imi vorbesc doar mie despre post, seara dupa ce apune soarele, sau sa vorbesc tuturor. E lesne de inteles alegerea si sper sa nu-mi bat cuie cu mana stanga in mana dreapta, ci sa ma-nchin.

Postul Pastelui a inceput. Postul nu inseamna infatisare posomorata, nu inseamna decat ungere de cap, spalat de fata, ca sa arati Lui postul, nu lor, oamenilor. Mentalul nostru deja este ramnificat si pararamnificat, intr-atat incat nici Dumnezeu nu se mai mira. Nici El nu mai stie ce-i ala post si cum/de ce/pentru ce se tine. Postul inseamna indepartare de jugul din mijlocul meu, inseamna a da mancarea mea celui flamand, asta-i de fapt lumina ce rasare peste intunecime. Nu sunt nici pe departe exemplu. Nici nu asta-o dorinta.

Amintesc doar ca postul nu-i doar educarea unui stomac lacom, ci si al unui libidou nesatul, al unui varf de limba ascutit, al unui stil uman degradat. Post nu inseamna numarat de zile pana mananci intreg cosul de oua rosii sau mielul la protap. Post nu-nseamna doar filme porno, nu si sex. Post nu-nseamna doar injurat in gand, nu si-n fata. Post nu-nseamna a calca pragul bisericilor din tot orasul, pentru a lasa acatiste inzecite. Post nu-nseamna rasfoirea tuturor manuscriselor religioase. Si post nu-nseamna neaparat post.

Eu cred ca postul trebuie tinut cu inima. Sa se numeasca nu Postul Craciunului, nu Postul Pastelui. Ci Postul Inimii. Il poate tine oricine, il poate reinventa oricine. E personalizat, e uman, nu naste controverse. E indumnezeit de Dumnezeu pentru fiecare in parte, pentru ca el e liberul arbitru.

Eu am tinut o singura data post si nu mi-a iesit. L-am tinut cu farfuria goala... si atat. A fost pedeapsa, nu post. De-atunci tin doar cu inima. Pe-ascuns obligatoriu. Doar intre cei 4 pereti ai mei. Vorbesc doar cu Dumnezeu meu. Si sunt iertata.

Voi tineti post pentru voi. Nu pentru traditii, obicei strabun, biserica sau Dumnezeu. Postul e pentru suflet, inainte de toate. Daca nu ma credeti, credeti-l pe Isaia (58:5): "Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi placută Domnului?"

Ea, femeia

Inca mai exista femei care nu stiu ce-i aia schimonoseala-n DEX. Nici in mimica, nici in verbalizari, nici in feminitatea ei convinsa. Stiu sa nu se vaite, sa-si dea timp si mai stiu sa tina-n si-un biberon in mana. Au invatat de la mamele lor sa-si faca singure cadouri, sa fie si barbati atunci cand viata le cere si sa nu se ridice niciodata de la masa atunci cand le este prezentat un barbat. Au grija sa fie ele insele. Stiu sa fie si flori de mac si fluturi de primavara. Si stiu sa fie femei. Ca ea.

Atrage. Dar nu barbati, ci idealuri. Nu exagereaza cu nimic, decat cu versatilitatea privirii, corpului si mintii. Prietena ei cea mai buna nu-i nicidecum oglinda, ci ea insasi dimineata. Proaspata ca mintea de copil si savuroasa ca antidotul curcubeului dupa moliciunea unei ploi prelungi. Are-n jur si biblioteci, si bigudiuri si sort de bucatarie (facultativ). Ea e femeia invidiata de altele, dar de fapt ea e doar peste nivelul lor.

Stie sa aleaga o haina de blana dupa varsta de 40 de ani si sa nu citesca in reviste cum se face… sexul. Are grija sa-si cumpere la inceput de iarna o pereche de manusi mov, ci nu negre ca… restul. Traieste intre jazz, Nocturnele lui Chopin si cantecele de dragoste ale Dianei Krall, conducand si in viteza in miez de noapte (e femeie, deci poate) si purtand un costum cu croiala masculina, camasa alba si cravata rosie. Poarta I.D. Sarrieri dar si copii in trupul fabulos, pentru ca niciodata nu si-a pierdut respectul de sine.

E impecabila profesional, ca asta-i cartea ei de vizita in lume. Nu stie ce-i razbunarea si nu se teme sa vrea mai mult, pentru ca stie ca daca vrei putin, nu vei primi nimic.

Isi iubeste namarginirea si, atat pe Gauguin cat si pe Luchian. Iubeste luxul, de-aia alege mereu un hotel cu stele multe ca cerul ei si stie ca mersul la teatru si opera nu se poarta doar in doi. E puternica si fragila in acelasi timp. E independenta financiar, dar nu arata asta ostentativ-barbatii se vor speria mereu de o femeie ce nu poate fi cumparata, macar iluzoriu.

Nu-si pierde noptile prin baruri sau cluburi, ca n-are de ce sa arate de cu 10 ani in plus in buletin. Prefera ceaiul la Carturesti si mai bine-si ia diamante. Plange si la finalul filmelor romantice, dar si cand vorbeste cu Dumnezeu.

De ziua ei isi face cadou 3 zile intr-un loc in care n-a pasit si n-a iubit niciodata si, nu renunta la obiceiul asta pentru nimeni si nimic in lume. Nu sufera mai mult de 3 zile dupa un barbat si nici nu intra in competitii cu alte femei. Si in final, se iubeste, ca numai ea insasi isi ramane!

Si pe deasupra e femeie. Si daca n-ar fi fost femeie, ar fi fost opera lui Brancusi. Imbecilii ar spune ca e abstracta, dar de fapt ea e pur realista. Ei nu stiu ca realitatea nu e reprezentata de exterior ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor.

El, barbatul

Inca mai exista barbati care nu stiu ce-i aia superficialitate-n DEX. Nici in gesturi, nici in doza de respect, nici in statut. Stiu sa nu vorbeasca-n decibeli, stiu sa bage si-o mancare in cuptor, stiu sa-si faca si cariera. Au invatat odata cu primul sarut sa spuna unei femei cat e de minunata in timp ce poate gandurile-i sunt vraiste. Au grija sa-si stearga de praf sufletul, nu cardul. Si stiu sa fie barbati.Ca el.

Agata. Dar haina-n cuier, ci nu femei. Nu impresioneaza, tocmai pentru ca a-nvatat ce-i aia naturalete de unul singur, nu din carti de bune maniere sofisticate. Nu joaca CS decat probabil duminica tarziu cand nu-l vede nimeni, iar in restul timpului are fetisuri cu pixeli. Isi spune-n gand ca un barbat nu e bun doar la tehnologie si... atat. Vede viata 2D si o modeleaza 3D, prin prisma meseriei. E barbatul obisnuit pentru altele, insa pentru tine ca femeie e semizeul ce s-a opus stereotipului "asa a fost sa fie".

Are sufletul intr-atat de generos, incat rivalizeaza cu el insusi. A avut in mana si parul unei femei ud de lacrimile lui si o carte de gramatica. Si-a modelat auzul sa asculte nu numai muzica lui Chopin, ci si bataile inimii unei femei. Ii e imuabil bunul simt si modestia imanenta.

Isi face timp ca sa ti-l dea tie. Si iti da credit sa faci ce vrei cu el. Iar de gresesti, nu-ti apostrofeaza vanitatea feminina, ci te-nalta acolo unde-ar trebui sa fie femeia pentru el. Nu-n al 9-lea cer, ci-n cerul lui.

A-nvatat ca un barbat nu plange decat in fata lui si atat. Si a-nvatat culorile curcubeului de fiecare data cand mai dadea de cate-o ploaie. A-nvatat sa stea drept in fata lui, apoi in fata oglinzii.

Anul nasterii din buletin ii sfideaza complexitatea vietii ce si-o asuma. Deci inca o dovada ca nu anii definesc emblema masculina ideala.

Nu face sex cu telecomanda in mana dreapta, nici cu lumina stinsa. Si mai stie ca daca te-ai nascut femeie, probabil nu e o-ntamplare. Si stie sa nu fuga. Cand ii e prea frig langa tine, sau cand il cheama trecutul. Isi vede de pasii lui ce calca pe viitor si isi traieste zilele doar pentru ca vrea.

Probabil are si vicii. Le scoate la soare doar dimineata, inainte sa te trezesti tu si sa i le vezi. Desi stie ca oricum nu l-ai judeca, critica, modela. E destept, e calm, e-o forta nebanuita, e calit, e un exemplu, e usor condimentat.

Si pe deasupra e barbat. Si-i multumesc. Si nu-i spun numele, ca si-l stie pe de rost. Doar il strig din cand in cand. Si-atunci bineinteles in vis.

Si daca n-ar fi fost barbat, ar fi fost gradina lui Monet din Giverny, noaptea. Plina de lalele, irisi si nuferi, vesnic luminata.

Iubirea nu se-nvata

M-ai invatat sa urlu, in tacere

La fiecare ras.

M-ai invatat sa rad, pe-ascuns

La fiecare plans.

M-ai invatat sa calc puternic, in noroi

La fiecare toamna.

M-ai invatat sa curat bine, toamna

La fiecare ploaie-n noi.

M-ai invatat sa ud, iarba cu soare

La fiecare primavara.

M-ai invatat sa las sa putrezeasca primavara,

La fiecare nastere de floare.

M-ai invatat sa-ti fiu si vara-n ger deplin,

La fiecare strigat mut.

M-ai invatat sa-ti amortesc sufletul plin,

La fiecare gand de lut.

M-ai invatat sa tac, in urlete,

La fiecare plans.

M-ai invatat sa plang, in vazul lumii,

La fiecare ras.

De ce-ai uitat sa ma inveti sa te iubesc asa cum vrei si nu-mi doresc?

foto: Picasso

1 MARTIE si... Primavara

Pieptul in fata, aruncati cu zambete si lasati-l pe domnul Vivaldi sa va prinda-n piept PRIMAVARA... si pe Toparceanu sa va recite in timp ce savurati prima cafea din asta primavara...

1 Martie savuros, femei de pretutindeni!




PRIMAVARA, George Toparceanu

Dupa-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
Nasul si picioarele!
Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,
Timpul cald s-apropie.
Primavara asta totusi
Nu-i decat o scorpie.
Sub cerdac, pe laurusca,
Cum trecura Babele,
A iesit un pui de musca
Sa-si usuce labele.
Pasarele migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gazele depun la soare
Oua microscopice.
Toata lumea din ograda
Canta fara pauza.
Doi cocosi se iau la sfada
Nu stiu din ce cauza.
Un curcan sta sus, pe-o barna,
Nu vrea sa se bucure.
Motul rosu ii atarna
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, batranul, n-are
Cu ce roade oasele,
Ca de cand cu postul mare
Toate merg de-andoaselea.
Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sa miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Si-a-nceput sa-l scuture...
Peste toata harmalaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotoar, alaturi salta
Doua fete vesele...
Zau ca-mi vine sa-mi las balta
Toate interesele!

JIL SANDER si primavara minimalista

Sunt minimalista prin definitie deci, am inca si voi avea mult timp pe retina, colectia primavara vara 2011 de la Milano a lui Jil Sander. Nu am vazut o asa explozie coloristica, intr-un stil maximizat pana la extrem, dar aratand atat de bine, niciodata.

Tricoul alb din bumbac combinat cu fustele maxi din tafta, tricoul negru combinat cu albul pantalonilor maxi si ei, impreuna cu rochiile parca rupte din alta lume, au facut din colectia lui Jil Sander ceva de neimaginat. Deci iti trebuie atat de putin ca sa creezi asa extraordinar...

Verde smalard, alb perfect, violet, galben, roz, portocaliu-intens, rosu-roz, negru si ceva flori aruncate-n graba parca, peste rochii, fustele maxi, pantalonii, tricouri, au fulgerat intregul spectacol.

Culori soc, personalitate, minimalism. Nu oricine poarta tricoul cu fusta maxi verde smarald, sacourile stratificate in roz-rosu-portocaliu, rochii cu flori electrice sau dungi imbinate de transparenta materialelor. Croiul fustelor e impresionant. Iar combinatiile de culori sunt atat de vii, energice si primavaratice...

Iti trebuie curaj sa le porti, spun multi designeri. Eu spun ca trebuie sa fii inainte de toate tu insuti.

Rochia portocalie cu pantofii alb lila si tricoul alb cu fusta maxi verde smarald cu pantofii negri mi se pare cele mai hot cu putinta!

Sigur primavara asta vor fi pe mine si eu sub ele...

O femeie realista si moderna ar trebui sa stie ca inainte sa porti asa ceva, trebuie sa stii sa le porti!

Dati un click aici pentru a vedea si prezentarea!

Feminin nestins

Capul lasat pe spate,

Lasat e doar in dragoste si-n ghimpi de stele.

Atunci sangele-n vene reci seamana noapte

Isi geme doru-n vene, curgand durere.

Gatul lasat pe spate,

Lasat e doar in nemuriri si-n ropote de strigat.

Atunci pulsu-mi saruta vene sparte

Isi plange albele iubiri patate de omat.

Sanii lasati pe spate,

Lasati sunt doar de voia ta si mine.

Atunci iubirea-luneca si se abate

Isi rupe doru-ndurerat si-l ia cu tine.

Coapsele nu vor a se lasa pe spate,

Lasate-n simt de voie, dar nu navlanic de iubiri atins.

Atunci si semizeii mustesc absurditate

De-un masculin, ce-i doar un feminin nestins.

foto: pictura Nicolae Grigorescu