Pentru cei care nu au uitat sa iubeasca.
Pentru cei ce stiu sa fie ei insisi inainte de toate.
miercuri, august 3
You are the first, my last, my everything
luni, august 1
Tudor Gheorghe, LA MULTI ANI!
La 1 august 1945, ni se nastea staruitorul vesniciei, Tudor Gheorghe!
Sa ne plecam cu-n gand si-o vorba, AICI.
Sa ne plecam cu-n gand si-o vorba, AICI.
Ioana Andreea, fata cu ochi lungi si gene lungi, spune:
-La multi ani, om vesnic de neam de piatra!
joi, iulie 28
Nu stiu multe. Dar rasar.
E luni. Rasar.
In alte-nceputuri de inimi.
Apun in trairi
Multumindu-i treimii.
E marti. Rasar.
In alte-ncercari de multimi
Apun in curajul
De-a vedea inaltimi.
E miercuri. Rasar.
In alte-nfricate lumini
Apun in dorinte
De-a sterge rugini.
E joi. Rasar.
In alte-ncurcate pasiri
Apun in dreptatea
De-a vesnici in trairi.
E vineri. Rasar.
In alte-njumatatiri de nevoi
Apun in ambitii
De-a nu reusi sa ma-ndoi.
E sambata. Rasar.
In alte-ntunecate taceri
Apun in puterea
De-a nu uita ziua de ieri.
E duminica. Rasar.
In alte-ngenuncheate rugi
Apun in smerenia
De-a nu ma ascunde in fugi.
Stiu sa traiesc, nu sa exist
Si nu stiu multe. Dar rasar.
Da! Eu traiesc, si nu exist.
Rasar. Rasar.
marți, iulie 26
Non, je ne regrette rien ...
Regretele ...sunt pentru oameni ce nu stiu sa-si priveasca viata drept, ci abrupt.
Oameni, invatati sa (va) priviti...!!!
luni, iulie 25
Nr.6 ART OUT
Cu intarzierea acceptata, va invit la JOC. JOC SECUND, de-asta data...
In nr. 6 al revistei ART OUT...
Articolul meu in gasiti in paginile 47-48 si titlul ii este Joc(ul) de-a Dumnezeu si Dragostea.
Il gasiti mai jos...
Enjoy!
Dumnezeu are gusturile discutabile atunci cand se plictiseste. Ii plac lucrurile ce prind sens si fuziuni complicate adunate laolalta in palmele Sale. Si cum exista momente in viata in care doi insi sunt despartiti tocmai pentru a vedea cat de importanti sunt unul pentru celalalt, a luat Dumnezeu in mana stanga Apa si in cea dreapta Focul. Arunca cu vizibilitate si catre cubul de gheata si catre flacara plina de viata. Nu de alta, insa fireste ca si vizualul face parte din jocul nestingherit si copilaresc al lui Dumnezeu. Pentru ca ori de cate ori in viata privesti de sus, intelegi dimensiunea, micimea si strigatul de inimi.
Noroc ca El n-are ferestre, ci doar usi. Si multe ceruri. In joaca Lui redimensionata, cubul de gheata in transparenta lui aparte, se teme de cea care ar putea sa-i ajunga pe buze si ar putea sa-i curme sensul. S-ar topi intr-o fractiune de bataie de inima iar teama de neant nu-i prea surade. De parca-I pasa Lui de fricile lor.
Flacara e puternica si arunca cu patima, gand aprins de dor, disperare, pasiune, daruire, curaj, n-are temeri (prea) mari, insa cand ii maturi gandurile umpli făraşe intregi de vise.
Cubul de gheata e misterios si pare intangibil. E dornic sa poarte pe brate noi vise si sa le defibrileze fara teama de moarte indusa. Si mai stie ca sufletul sufera, sufera mult, cand il obligam sa traiasca superficial.
Paradoxul divin e ca ei nici macar nu stiu ce e ala joc, Dumnezeu si dragoste. Ei stiu doar atunci cand vor unul de altul si... atat. Le e de-ajuns in suficientul lor spatiu atipic. Nu stiu de nimeni si nimic sau nu vor sa stie. Le e mai bine asa. Banuiesc ei ca ceva sta in spatele vesniciei lor paradisiace. Insa prefera sa-si puna intrebarile inghetate sau inflacarate-n gand, decat sa le strige-n gura mare.
Dumnezeu isi continua jocul si jongleaza zambind, de parca stia el ca ceva, ceva, urmeaza sa se petreaca.
Si Flacara si Cubul de gheata sunt imbacsiti in adancuri nestiute. Insa si unul si celalalt asteapta parca sa-si sufle Dumnezeu peste ei verdictul. E ca un fel de aprobare la rang inalt ce numai El o da. Insa ei nu stiu ca au de trecut teste ca si altii ce-si frang visele si le mototolesc abuziv. Ea pare imponderabila, neinteleasa, arbitrara. El pare calm, imuabil si eliminatoriu. Genele ei lungi ar vrea sa faca dragoste si sa incalce orice principii. Ar face dragoste cu lacrimile lui, de dragul lui. El ar lasa-o, insa se preface usor nepasataor. Insa ar dori-o si ar iubi-o: vulcanic, pasional, mult. Pana intr-un negru de noapte cand Dumnezeu a adormit obosit de jocul celor doi din aer si a adormit (intentionat).
Nici intunericul, nici necunoscutul, nici valtoarea ei nu l-au mai speriat. Nici gentiletea, tandretea si perfectele lui atingeri nu au mai speriat-o. Tumultul unei pasiuni nu se stinge decat cand ce doi vor. Si visele prind aripi tocmai atunci cand nu au invatat inca sa zboare. Si dragostea are puteri nebanuite tocmai cand polurile sunt ataaaaat de suparate pe centrul universului si adorm seara de seara spate in spate. Si dragostea nu trebuie nici inteleasa. Nu trebuie nici sa-si ceara scuze ca s-ar fi purtat nepermisibil de banal. Nici sa se rusineze.
Dragostea nu trebuie decat sa-L prinda de reverul sufletului pe Dumnezeu si sa-i ceara ca atunci cand inchide usi, sa deschida la randul Sau ferestre...
Si dragostea trebuie sa fie lasata sa fie dragoste si atat. Ca-n joc.
duminică, iulie 24
Horia Brenciu&Orchestra, fii de Câmpulung Muscel pentru o zi!
Noi, muscelenii, am facut din "perna ţării", timp de-o săptămâna, refacerea şi întregirea inimii unui român ce pe lângă istorie, îşi închină sufletul în faţa veşniciei.
"Împreună pentru Câmpulung", e medalia de onoare ce-a ţinut-o-n piept în loc de inimă, orice muscelean, alături de festivitatea oficială a evenimentului.
Pentru ca noi veşnică umbră suntem la Câmpulung şi nu ne e ruşine, cum nici umbrei nu-i e de stejarul său!...
FOTO: Alin Ionut Virsescu
Şi pentru că Paradisul meu e acasă şi, pentru că simt, pentru că trăiesc şi nu exist, pentru că dăruiesc, cum îmi spunea nu demult un frate
Ei bine, acum ceva timp îi spuneam trăitorului câmpulungean Norris Mageanu că mi-ar plăcea să-mi văd preferaţii (sau a doua familie cum le spun cu drag) pe scenă de Zilele Municipiului Câmpulung. Şi cum munteanul mi-a promis, uite cum s-a scris în oraşul paradisiac, istorie de... inimi alături de Horia Brenciu şi Orchestra sa.
Am fost purtată pe alte meleaguri, însă am fost acolo în adieri de gând, de
Oamenii au ramas incendiaţi. Pentru că asta face Horia cu a lui Orchestră.
Aţi îmbibat de spontaneitate şi talent, dorinţa unei revederi. Asta mi-au spus câmpulungenii mei prezenţi la seara nebună. I-aţi fascinat şi aţi fost extraordinari! Şi să va spun un secret? Le-aţi ajuns direct la inimă!!! Aşa de mult aţi încântat auzul, văzul... De la aerul de munte să fie?
"Este primul concert care a reuşit să mă încânte după cel al lui Michael Jackson, din Bucureşti. Minunat! ", spunea o mândră câmpulungeancă.
"Ai făcut un spectacol magnific alături de minunaţii din jurul tău. Jos pălăria maestre ! Mare artist, mare caracter... Un super show în aer liber pe care lumea l-a sorbit cu fiecare clipă. Avem mare nevoie de artişti că tine. " , spunea tot un glas muscelean iubitor de frumos.
"Sunteţi de nota 10, nota 10…!", s-a strigat in cor si s-a auzit în munţi ecoul…
Fii al Muscelului pentru o zi, toţi vorbesc de energia voastră... a tuturor!
Mă plec în faţă voastră c-aţi plecat inima pe "pernă ţării"-Câmpulung Muscel şi, aţi făcut ce v-a spus ea. Suntem mândrii!
Sunt Ioana Andreea Niţică, româncă musceleancă şi spun:
LA MULTI ANI, Campulung Muscel!
Foto: Ioana Verde
luni, iulie 11
Happy End... &....
Pentru ca la mine sfarsiturile sunt inceputuri, va las pe fundal de iulie, un altfel de sfarsit.
Plec spre Paradisul pierdut. Alt Paradis. Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)