Despre ANA-MARIA MORARU

                                                     … cu tot ceea ce este si tot ceea ce face.   

 

 Ana-Maria Moraru ca profesionist

 

 Business women și expert în publicitate, Ana-Maria Moraru este pasionată de profesia sa și răspunde pozitiv de fiecare dată provocărilor din sfera profesională. 

 A fii dedicat și serios impune un respect față de tine ca om de publicitate și mai ales față de clientul care îți solicita serviciile. Dar ca femeie, e nevoie de ambiție și curaj în traseul personal că să te poți menține într-o lume uneori dură a publicității, care în mare parte este bifată de bărbați. 

 Credibilitatea pe lângă cei circa 20 ani dedicați producției publicitare ca si experienta, dar si ca identitate profesionala, ține în mare parte de omul care ești, dar și de omul pe care îl ai în fața ta atunci când te-a ales să-i reprezinți o idee sau un proiect. Atunci când “publicitatea este putere de convingere” devii sigur pe ceea  ce oferi și transmiți.

 

 A face în viață ceea ce te reprezintă și ceea ce îți dorești, te clasează din start prin cei care reușesc ce și-au propus, implicit printre cei mai buni. 

Ana-Maria Moraru ca femeie

 

 Suflet deschis și activ social, Ana-Maria Moraru este pe lângă un bun profesionist și un prieten cu o inimă mare, care nu spune niciodată “NU” atunci când ajutorul îi este solicitat. 

 A fii pozitiv și sensibil ține nu numai de dorința de a-ți ajuta semenii, ci mai degrabă de necondiționarea de a fii recunoscător bucuriei vieții alături de cei din jurul tău. Însă ca și voluntar, ai nevoie de timp și răbdare în demersurile sociale în care decizi să te implici. 

 Umorul, starea de bine și nevoia de fii de folos, nu pot decât să încununeze și să înfrumusețeze persoana care a ales să integreze aceste lucruri în viața sa. Atunci când crezi cu tărie că “drumul tău numai tu îl poți urma și implini” ești împăcat și mulțumit cu tine însăți. 

 

 A alege în viață lucrurile care te fac cu adevărat fericit, te provoacă zi de zi să fii un bun exemplu pentru cei din jurul tău. 

 

 

Mic rezumat din viața sa

 

 

   Ca profesionist și ca femeie, Ana-Maria Moraru este un mixt între nebunie pură, autentica, cu o tusa personala (la nivel individual-particular pentru ca am cunoscut-o, dar si profesional), cu o frumusețe aparte, care își permite să facă alegeri asumate și totodată să riște cu ideile sale. Își adună în jurul său oameni de calitate, alături de care parcurge drumuri deloc ușoare, dar în final pline de satisfacții. Mizează pe originalitate și crede că nimic nu e imposibil atunci când există suficientă forță și determinare să duci la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus. O fire mereu în mișcare și cu un spirit veșnic neobosit, tinde și își propune să aducă în viețile celor din jur culoare și mult bine, astfel având puterea de cele mai multe ori să schimbe perspective de viață prin atitudinea sa.

 

  

Povestea fiecăruia este povestea pe care fiecare alege să și-o scrie în stilul propriu. 

 Ana-Maria Moraru a ales să își scrie povestea zi de zi, cu premisa că fiecare schimbare e o reușită și fiecare reușită este o nouă viziune a persoanei pe care alegi să o reprezinți în fața ta și nu în ultimul rând în fața întregii lumi. 

Când m-ai întâlnit pe mine ce-ai întâlnit de fapt?

 

 Am căzut unul în viața altuia tot cum primăvara cad suav florile de măr, cum vara cad energici stropii de apă sărată de pe pielea abia ieșită din mare, cum toamna cad repezite frunzele supărate din copaci sau cum iarna cad fulgii leneși de zăpadă pe pământ. 

 Și-am rămas unul în viața altuia tot cum limbile oricărui ceas al vieții se mișcă în direcția potrivită, în cea clasică, pe care o știm cu toții. De la stânga la dreapta. 

 

 Eu am apărut în viața ta și tu ai apărut în viața mea de la stânga la dreapta, căci de oriunde-ncepe INIMA de-acolo pe neștiute începe VIAȚA. Nu am vrut să rămân și nu ai vrut să rămâi, căci cei care poartă aripi albe-n spate zboară. Nu rămân. Se nasc zburând, trăiesc zburând, iubesc zburând, mor zburând. 

 

 Și-am apărut în viața ta nu ca să te continui, nici ca să termin ceva din tine. Am apărut în viața ta ca să încep acel ceva din mine care numai în tine și cu tine crește. Te-ai putea gândi că e curajul sau ambiția, apoi te-ai putea gândi brusc c-ar fi încrederea și tot atât de repede te-ai putea răzgândi și-ai crede că ar fi iubirea. Dar nu, m-ai bine n-ai crede nimic. 

 

 Și-ai apărut în viața mea pur și simplu. Ce continuat sau terminat? Ai apărut în viața mea ca să fii. Căci n-ai mai fost de mult omul tău, ci numai omul altuia. M-aș putea gândi că ești omul care mi-a adus bucuria sau fericirea, apoi m-aș gândi brusc că ești omul care mi-a adus liniștea, apoi m-aș răzgândi brusc și-aș crede că ești omul care mi-a adus speranța de-a iubi.  Dar nu, mai bine n-aș crede nimic. 

 

 Și-am rămas unul în viața celuilalt, de la stânga la dreapta, ascultând cu urechea lipită de piept bătăile inimiilor libere, precum limbile ceasurilor vieții. 

 Și-am plecat unul din viața ceiluilalt rapid, fără prea multe cuvinte. Căci inimile se mai opresc să bată, iar ceasurile se mai strică. 

 

 De fapt, nimeni nu vine și pleacă din viețile noastre cu adevărat. Oamenii atunci când apar unii în viețile celorlalți, de fapt se nasc a doua oară. Dar știți care e lucrul cu adevărat frumos? Că atunci când se nasc a doua oară, nu mai mor niciodată. 

 

 Nici nu contează c-am plecat fiecare din fiecare. Contează dacă am plecat ca să revenim. 

 Să revenim ca să rămânem pentru totdeauna. Nu unul în celălalt, ci unul lângă celălalt. 

 

 Dar dacă m-aș trezi într-o dimineață și te-aș întreba: “Cand m-ai întâlnit pe mine ce-ai întâlnit de fapt?” și dac-ai avea un răspuns, m-ai întâlni din nou? 

 

FEMEIA din ea și BĂRBATUL din el

 

 Degetele lui între degetele ei dimineața. Fără miros de cafea sau pregătit de mic-dejun. Ci cu miros de piele dorită și pregătit de o nouă zi fără întrebări. 

 Ochii ei în ochii lui seara. Fără șoapte pe buze sau promisiuni de rutină. Ci cu șoapte pe colțuri de suflet și promisiuni de bătăi ale inimii. 

 

 Între dimineață și seară însă, stă VIAȚA. Dreaptă sau îndoită, cu fața sau cu spatele, cu noi în ea. În viață stăm noi, hoții vrăjitori ai zilei de ieri și nebunii acrii ai zilei de mâine. Îndrăgostiți. Nu de-o idee. Ci de drag. De dragul unul altuia, al nostru. Al nostru care vorbește tăcut despre mine, despre tine, despre mine și tine și despre tine și mine. Nu despre ei, despre alții. 

 

 Ea e venită din poveștile ei. Care acum sunt poveștile lui. Nu fiindcă i le-ai furat, ci fiindcă i le-a dăruit ea însăși. Fără să-i ceară nimic în schimb. Fără să îl pună să-i scrie numele în josul paginilor ei pe care el i le duce mai departe odată cu pașii, zi de zi. 

 

 El e venit din lumea lui. Care acum e lumea ei. Nu fiindcă i-a furat-o ca o nebună, ci fiindcă el i-a topit gratiile închisorilor lui. Fără să știe măcar. Fără să o o pună să-l mintă frumos, în momentele pe care le poartă, ci nu le duce, pe umeri zi de zi. 

 

 Ea e povestea lui. 

 El e lumea ei. 

 Și atât. 

 

 Între mult și puțin însă, stă tot VIAȚA. Cu întrebări și răspunsuri, cu bucurii și dureri, cu noi în ea. În viață stăm noi neînjumătățiți, ci întregi. Nu împrumutând jumătăți din celălalt, ci fiind totul celuilalt. De dor. De dorul unul altuia, al nostru. Al nostru care simte totul despre mine, despre tine, despre mine și tine și despre tine și mine. Când simțim, când nu ne vede nimeni. 

 

 Ea e FEMEIA din ea. Nu femeia lui. Căci e liberă și asta o face frumoasă. 

 El e BĂRBATUL din el. Nu bărbatul ei. Căci e ambițios și asta îl face puternic. 

 

 În restul timpului, ori de câte ori vor și își doresc, sunt femeia și bărbatul din povestea sau lumea lor. Cu frici, cu temeri, cu dorințe, cu vise. Cu riscul de-a se îndrăgosti într-o zi unul de celălalt. 

 

 Femeia din ea și bărbatul din el. Nu e un film sau o carte. Ci e dovadă că uneori, dragostea ce-o purtăm în noi, mută, ajunge să strige singură, în gura mare, pentru o singură persoană. Acea persoană.