Interviu: SIMONA FLOREA
Foto: SEBASTIAN ENACHE
Make-up: RODICA OANCEA
Locatie: Centrul KEYKO
– Spune-ne mai multe despre tine și pasiunile tale. Cum arată o zi din viața ta?
Fiecare an în parte m-a învățat să fiu un bun ascultător, deși mulți ar miza că sunt un bun vorbitor. Așa că mă feresc să spun multe despre mine, căci am crezut mereu și cred că simplitatea unui om este poate cea mai onestă imagine de sine pe care o poate arăta celor din jur. Sunt un munte de sensibilitate și forță (luate separat și împreună), sunt furtună de iubire și pasiune (ce uită să se mai oprească), sunt râu de creativitate, dar sunt și cea mai senină și solară zi din an. Cred că complexitatea unui om vine odată cu firescul alegerii sale de a-și trăi viața așa cum simte cu adevărat.
Îmi place să mă joc cu pensula pe pânza de pictură, să descopăr domenii noi din care mă pot inspira, să cunosc oameni talentați, să merg pe jos cât pot de mult, să pot învăța câți mai mulți copii despre bucuriile vieții, să gătesc ore în șir pentru cei pe care îi iubesc . Sunt lucruri firești, care-mi transformă fiecare zi într-o sărbătoare. Valențele, direcția și puterea cu care alegem să transformăm “acea zi” într-o zi cu adevărat notabilă, ține de noi și numai de noi.
– Cum ai început implicarea în Fundația Prețuiește Clipa și care e aportul tău?
Abia terminasem studiile de master în Psihologie clinică, hipnoză și intervenții de scurtă durată și după o vară odihnitoare, mi-am luat viața în piept și i-am spus ce îmi doresc de la ea. Dorința mea a fost să pot lucra cu oamenii și să-i ajut, să organizez evenimente și acțiuni caritabile, să consolidez legături de durată cu personalități importante din sfera profesională, să pot oferi încredere și seriozitate și nu în ultimul rând să… scriu. Georgeta Nenciu, în prezent președinte unic fondator al Fundației Prețuiește Clipa a fost omul care mi-a oferit această oportunitate, valorizând-o de la A la Z împreuna și îi mulțumesc cu acest prilej, deși uneori în viață, cuvintele sunt cu mult sub nivelul puterii oamenilor pe care îi întâlnim deloc întâmplător în parcursul nostru personal.
Ca psiholog și ca PR al fundației, pe lângă implicare directă în proiecte și evenimente, în cei 3 ani de activitate am avut onoarea să întâlnesc oameni de “pus în rama”, de la care am învățat cele mai prețioase lucruri și alături de care am trăit cele mai frumoase emoții. Le mulțumesc tuturor și mă plec în față răbdării și priceperii acestora, de “a școli” tinerii în lungul drum al vieții. Eu m-am numărat printre ei și sunt o norocoasă.
– Care-ți sunt proiectele/evenimentele cele mai dragi pe care le-ai desfășurat până în prezent?
Fiecare proiect sau eveniment indiferent de nivelul la care se desfășoară, ca impact are aceeași valoare. Cea umană. În momentul în care un copil se bucură de un premiu la sfârșit de an școlar, căci i-am premiat excelența, un proiect reușește să construiască o bibliotecă într-o școală, căci toți copiii au dreptul la educație, un părinte e recunoscător pentru activitățile copilului său de la centrul educațional pentru evoluția școlară, că un cadou de Crăciun ajunge în mâinile copiiilor care nu au povești despre copilăria lor, căci nu au avut așa mult noroc, atunci tot ceea ce faci alături de oameni ca tine, îți pune amprenta pe suflet.
– Ce te bucură în urma activităților tale?
Se spune că lucrul cu oamenii și interacțiunea cu aceștia sunt cele mai grele meserii din lume. Ei bine, nici ușoare nu sunt, însă la finalul zilei, când îți așezi capul pe pernă, filmul care se derulează în fața ta e plin de reușite, zâmbete, exemple de ambiție și curaj, performanțe și putere. Bucuria ține de lucrurile mărunte, de cât suntem capabili să dăruim fără să cerem nimic în schimb și nu în ultimul rând ține de iubire, care odată împărțită necondiționat celor din jur se întoarce ca un bumerang către tine, negreșit.
– Care sunt oamenii ce te-au inspirat pozitiv până în prezent?
Familia mea este exemplul real, unic si devotat de inspirație pozitivă a tot ceea ce sunt. Porția mea infinită de dragoste, de ambiție, de curaj, de bucurie, de recunoștință, pe care mi-au însușit-o și mi-am însușit-o, demonstrează că indiferent unde te poartă viața dacă ești un om vertebral, cu bun simț, serios și atent la nevoile celor din jur, poți fi împlinit.
– La finalul unei zile pentru ce ești recunoscătoare?
Sunt recunoscătoare că trăiesc. Nu acesta e cel mai de preț dar al vieții? În cartea pe care am citit-o recent intitulată “Femei Puternice”, Louise L. Hay ne amintește că până la urmă fericirea, bucuria și toate satisfacțiile personale vor veni în viața noastră atunci când pur și simplu înainte de orice, vom fi recunoscători pentru viața însăși. Și nu în ultimul rând sunt recunoscătoare că iubesc. Iarăși e un dar pe care îl avem în noi dintotdeauna și e musai să “profitam” de el din plin.
– Unde îți place să călătorești?
Fie că merg acasă, la Câmpulung Muscel, sau fie că merg într-o capitală a lumii fiindcă viața mă surprinde cu zboruri și drag de zbor, tot călătorie înseamnă pentru mine. Călătoriile sufletului sunt cele mai frumoase. Ne reconstruiesc ansamblul personal și ne înalță spiritual. Cred că plăcerea călătoriilor vine din emoția lucrului vechi revăzut sau a celui nou descoperit. Ține tot de noi oamenii unde și cum alegem să ne purtăm pașii. Îmi place muntele și zăpada, dar nu spun nu zilelor lungi pe plaje aproape goale și necunoscute. Dar tot călătorie e și cea a gândului spre un om drag sau cea a apropierii de un altul.
– Crezi în modelul personal? Care e părerea ta vis-a-vis de modelele actuale din societate?
Cred în modelul personal atunci când un elev îmi spune că atunci când o să fie mare vrea să fie ca mine. Sau când îmi spune că desi mă vede odată pe săptămană, sunt ca o a doua mamă pentru el. Mă fâstâcesc astfel de cuvinte și îmi dau seama că fiecare zi ne oferă lecții și exemple. Uneori simplitatea, de care aminteam la început, face ca valorile cu care ne naștem, sa fie aceleași cu care alegem sa trăim. Societatea are modele, dar nu promovate potrivit. Unii copii ai zilelor de astăzi nu cunosc poate un poet, o arie muzicala, un actor, o opera, un sportiv, un artist, etc. Nu vreau să dau o notă rece întrebării, însă cred că nu ne rămâne decât ca noi, părinții actuali și viitori ai copiiilor noștri, să ne asumăm educația și modelul personal al acestora.
– Care e percepția ta personală referitorare la autenticitate?
Zâmbesc. Îmi amintesc de un test, la ora de psihologie din liceu, care consta într-o foaie de hârtie albă pe care era scris numele fiecăruia dintre noi și circula prin clasă la toți cei 30 de elevi. Fiecare dintre aceștia trebuiau să îți atribuie un cuvânt care te definește. Îmi amintesc că primul de pe foaia cu numele meu era AUTENTICITATE. Al doilea era ORIGINALITATE. Deloc întâmplător, răspund întrebării tale ca efect al întâmplării de atunci amintită acum, menționând că a avea curajul să spui o părere, să faci alegeri asumate, să îndrăznești să te autodepăsesti, înseamnă a fi autentic. Și cred că autenticitatea e o stare reală de sinceritate care mai apoi în final, este tot o alegere.
– Unde te pot contacta cei ce vor să afle mai multe despre tine si Fundația Prețuiește Clipa?
