miercuri, octombrie 26

Ioana Andreea Nițică pentru Kreatoria.ro: Să aprindem lumina peste poveștile din noi



Text: Ioana Andreea Nițică 
Credit foto: Sebastian Enache 

E o tăcere deplină. În suflete. Nu se aud decât pași de flori de liliac ce se ciondănesc care să-nflorească mai întâi. Și nori de râsete de copii ce se ating sfioși că le e dor de-mbrătisări. Ba chiar departe, se mai aud inimi de bunici bătând curat pentru nepoții lor. De fapt, e o tăcere care se aude. Dar în suflete, tăcerea vorbește în liniște

Și-așteaptă să fie împachetată frumos, discret, legată cu fundă transparentă ca un vis din nopțile copilăriei. Ca apoi, să fie dăruită oamenilor pe care îi iubim, dar mai cu seamă oamenilor pe care nu-i știm.

De Paște, uneori lumina e bine să fie “aprinsă” fără oprire, asupra celor care nu sunt iubiți. Care nu au în sufletele lor pași de flori de liliac, nori de râsete de copii, nici inimi de bunici bătând. Căci Sfântul Paște, înseamnă iubire. E sărbătoarea iubirii din noi pentru cei care n-o au în ei . În vremea aceasta, e rost de a pune în brațele altora, binele și multul nostru. Fără a ne uita în spate, în față, în stânga sau în dreapta, ci doar în sus. Că din ceruri pornesc poveștile spre pământ și dacă nu credem în ele, măcar să le gâdilam lumina până le găsim cu-adevărat în magaziile de lemn vechi, uitate-n noi.

Ah, poveștile…! Sub forme diferite le vom găsi, dar formele sunt tot de poveste. De cozonaci rumeni cu multă nucă, de iarbă verde cosită pentru prima data, de mersul prin pădurile verzi după flori de Paște, de apa rece băută cu poftă din fântână, de mersul la biserică în Săptămâna Mare, de pământul proaspăt arat, de înrositul ouălor cu modele făcute din frunze, de mirosul florilor de zarzări căzute după ploaie, de ciripitul gălăgios al rândunelelor, de câmpurile de păpădii ce-au furat parcă tot soarele.

Până la urmă, viața e o poveste. Și o sărbătoare. Și nu contează cum o întâmpinăm. Contează cum o păstrăm. 

Și cel mai frumos e să ne păstrăm viața ca pe un copil care crede cu adevărat în ea, deși îi e total necunoscută. Fiindcă adevărată magie e de fapt ascunsă în tot ceea ce nu cunoaștem, dar credem cu adevărat. De-acolo drumul vieții începe. Și nu, nu se mai termină niciodată. Decât atunci când am uitat de povestea din noi.

Niciun comentariu: