miercuri, august 31

Femeile-pasari si zborul invers


Unele dimineti, dar serios vorbind, sunt (prea) pline de praf. Rastalmacesc picaturile si tot nu reusesc sa le pun in ordine sa semene a ploaie. Nici macar racoarea de inima, sa semene a vant. Mai sunt si zile neinspirate, ce-i drept.

Si ce poti face in zile ce nu seamana a nimic?

Poti zbura. Iar daca nu poti, vei putea.

Insa nu, nu vorbesc acum despre zborul clasic. Zborul acela cu ajutorul aripilor, cu consum de energie din interior, exterior, sau fara consum de energie.

Vorbesc de zborul inimii.

Numai asa au luat nastere femeile-pasari. Prin suprapunerea inimii cu cerul, fiindca militeaza pentru inaltime, zi de zi.

Insa vorbesc de un zbor invers.

Zborul invers nu e complicat cum pare. E cel mai simplu zbor. Nu exista riscul sa te lovesti de nimic pentru ca simti drumul cu ochii inchisi. Nu exista limita de timp pentru ca simti statornicia cerului. Nu exista limita de spatiu pentru ca infinitul se prelungeste odata cu aripile intinse. Nu exista intoarcere pentru ca clipele atunci stau pe loc. Nu exista decat revenire.

Zborul invers cu ochii inchisi ca sa nu (ne) intre praf(ul) in ochi.

Femeile-pasari stiu ca nimic nu poate egala puterea unui astfel de zbor. E singurul barbat pe care orice femeie si l-ar dori s-o poarte, s-o simta, s-o adulmece, s-o atinga, s-o aiba odata cu cerul, fara sa-i ceara nimic in schimb.

Zborul-barbat e unul cu adevarat diferit. E ghid in rostul gandului, e suport in ridicarea aripilor, e instructor de vise.

Pana la urma fie vorba-ntre noi, orice femeie-pasare are nevoie de un zbor-barbat.

Si, oricarei pasari nu-i e strain zborul.

E tot o lege a iubirii. Insa de data asta in Pamant si Cer, jos si sus, el si ea.

Iar cand e vorba de iubire, femeile-pasari stiu sa o poarte cel mai bine pe aripi. Ca acolo le sta inima- pe varfuri prafuite, dar sigure.

marți, august 30

Festivalul de umor Tudor Musatescu, editia XVI-a, 1-4 septembrie 2011



Cine n-a auzit de Titanic? Nu, nu de vapor. De Titanic Vals!?


Viata mondena din Campulungul secolului XXI si viata mondena din perioada interbelica, s-a adunat sub gandul celui ce pisca cu umorul si nu-nteapa, Tudor Musatescu.

Cum numai dupa "invidia altora iti dai seama de propria valoare", noi, astia din Campulung, ne-am zis ca daca "invidia vorbeste cu buze tivite", noi sa vorbim cu inima. Si uite cum am ajuns la a XVI-a editie a Festivalului "Tudor Musatescu".

Aici, iubim toamna. O iubim ca nu ne rugineste inimile, ci ni le acopera de parfum si culoare. Acum inima miroase-a toamna, in fiecare om datator de inima. Mirosul e rece, curat, apasator. E luat de vant, dus si readus. E altul in fiecare zi si acelasi in amintiri.

Nu degeaba i-am ordonat constiintei, ca pe 1 septembrie, in ruperea diminetii de noapte si de-o vara abia trecuta, sa strige cu inima: "Viitorul ma trage de mana si trecutul de maneca! "

Sub sloganul celor ce n-au regrete in viata decat pentru ceea ce nu au facut, nicidecum pentru ce-au facut in viata, ramanem niste cai de curse ce nu alergam pentru premii, ci "pentru a ne pune sangele-n miscare".

Stam sub semn de 13 si nu ne poarta decat noroc. Nu vrem sa fim egoisti-sa-ncepem de la noi (totul) si sa terminam de unde-am plecat, vrem sa va prezentam nu ironic de-asta data, cele 13 obiective promovate prin proiect: “Primăria Municipiului Câmpulung, Muzeul Municipal de Istorie, Muzeul de artă populară şi etnografie musceleană, Mausoleul eroilor de la Mateiaş, Grădina “Merci” din Câmpulung Muscel, Casa memorială “George Topîrceanu”, Mânăstirea Cetăţuia “Negru-Vodă”, Castrul roman Jidava, Ansamblul Bisericii Catolice “Sfântul Iacob”- Bărăţia, Mânăstirea Negru-Vodă, Mânăstirea Nămăeşti, Biserica Domnească, Complexul Balneoclimateric Bughea de Sus”.

Ne scutaram podul de vechituri din inima si impreuna cu voi, cei ce-au stiut sa "smulga de la viata, nu sa ceara", cei care au luat viata de piept, nu ca s-o tranteasca, ci "ca sa-i auda inima cum bate", vrem timp de 4 zile sa transformam Campulungul in "perna de umor a tarii".

Noi mergem "in pas cu vremea, nu la pas" si invitatia e deschisa si in fata voastra.

Ne intalnim in sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor “C.D.Aricescu”, holul şi sala de mare ale Primăriei Câmpulung.

Programul e alipit de peretele inimii, mai jos:

I . Secţiunea caricatură:

Se va desfăşura în prima zi – joi, 1 septembrie 2011, începând cu ora 14.00.
Pe o temă propusa în momentul întâlnirii cu toţi participanţii secţiunii, creatorii vor putea participa cu min.3 -max.5 lucrări, având pe verso trecut în clar numele şi prenumele autorului.
Nu se percepe taxa de participare.
Materialele necesare caricaturilor (hârtie, creioane) vor fi asigurate de organizator.
De asemenea, organizatorii asigură transportul, cazarea şi masa pentru participanţii la concurs.
După concurs va fi organizată o expozitie cu toate lucrările participanţilor.
Lucrările înscrise în concurs nu se restituie.

II. Secţiunea creaţie – scriere epigrame şi fabule:

Se va desfăşura în prima zi – joi, 1 septembrie 2011, pe parcursul a 3 ore, începând cu ora 16.00.

Sunt acceptaţi în concurs participanţi membrii sau colaboratori ai Uniunii Scriitorilor din România, dar şi persoane interesate din rândul localnicilor/turiştilor.

Nu se percepe taxa de participare.
Organizatorii asigură transportul, cazarea şi masa pentru participanţii la concurs.
Lucrările înscrise în concurs vor putea fi folosite de organizatori în materiale de promovare, mijloace publice de informare în masă, etc.

“Fabulă: Animale care învaţă pe oameni cum să se poarte în societate” (Tudor Muşatescu)

III. Secţiunea fotografie umoristică

Se va desfăşura în ziua de 2 septembrie 2011 începând cu ora 15.00.
Fiecare concurent poate participa cu 3-10 fotografii cu format max.A4.
Nu se acceptă în concurs lucrări cu conţinut obscen sau pornografic, trucaje care ar impieta flagrant unele persoane publice.

Participanţii pot veni cu fotografii realizate deja pe tema dată – comunicată prin invitaţie, sau pot veni cu aparatul propriu, organizatorii asigurând laborator foto care să imprime lucrările.

Nu se percepe taxa de participare.

Organizatorii asigură transportul, cazarea şi masa pentru participantii la concurs.
Lucrările înscrise în concurs nu se returnează şi vor putea fi folosite de organizatori în materiale de promovare, mijloace publice de informare în masă etc, cu menţionarea autorului.
După concurs va fi organizată o expoziţie cu toate lucrările participanţilor.



IV. Secţiunea de concurs pentru grupuri de satiră şi umor

Se desfăşoară în data de 2 septembrie, începând cu ora 16.30, în sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor “C.D.Aricescu”.
În repertoriul lor, concurenţii vor aborda texte din autorii clasici sau contemporani, precum şi creaţii proprii, cu condiţia să nu depăşească 20 de minute - grupurile şi 5 minute - interpreţii individuali.
Concurenţii care confirmă participarea sunt obligaţi să anunţe organizatorii până cel târziu la data de 25 august 2011 durata materialelor susţinute în festival, condiţiile tehnice (sunet, lumină), recuzită sau orice alte cerinţe speciale necesare unei bunei desfăşurări a spectacolului.

Nu se acceptă în concurs texte cu conţinut obscen sau pornografic.

Eventualele înregistrări audio-video de pe parcursul festivalului vor putea fi folosite de organizatori în materiale de promovare, mijloace publice de informare în masă etc.

Organizatorii asigură transportul, cazarea şi masa pentru participanţii la concurs. Pentru buna desfăşurare, până la data de 25 august 2011 va fi comunicat numărul exact de persoane şi componenţa fiecărei delegaţii.

V. Secţiunea interpretare artistică, fabulă şi epigramă pentru grupuri de umor şi interpreţi individuali.

Se desfăşoară în data de 3 septembrie, începând cu ora 18.00, în sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor “C.D.Aricescu”.
În repertoriul lor, concurenţii vor aborda texte din autorii clasici sau contemporani, precum şi creaţii proprii, cu condiţia să nu depăşească 20 de minute - grupurile şi 5 minute - interpreţii individuali.
Concurenţii care confirmă participarea sunt obligaţi să anunţe organizatorii până cel târziu la data de 25 august 2011 durata materialelor susţinute în festival, condiţiile tehnice (sunet, lumină), recuzită sau orice alte cerinţe speciale necesare unei bunei desfăşurări a spectacolului.

Nu se acceptă în concurs texte cu conţinut obscene sau pornografic.

Eventualele înregistrări audio-video de pe parcursul festivalului vor putea fi folosite de organizatori în materiale de promovare, mijloace publice de informare în masă etc.

Organizatorii asigură transportul, cazarea şi masa pentru participanţii la concurs.

Sunt acceptaţi în concurs participanţi membrii sau colaboratori ai Uniunii Scriitorilor din România, dar şi persoane interesate din rândul localnicilor/turiştilor.




Nota: Solicitările de participare vor fi trimise pe adresa e-mail: flintea_andreea@yahoo.com şi vor primi răspuns de confirmare în maxim 24 ore.
Pentru buna desfăşurare a festivalului, până în data de 25 august 2011 se vor primi solicitări de participare, va fi comunicat numărul exact de persoane şi componenţa fiecărei delegaţii. Orice solicitare de participare apărută după această dată va fi analizată de către organizatori şi va primi răspuns, în funcţie de numărul participanţilor înscrişi deja în festival.

Pentru informaţii suplimentare şi detalii:

Ioana Flintea: 0753057647
flintea_andreea@yahoo.com


vineri, august 26

HORIA BRENCIU, La multi ani!




E nascut in varf de Tampa,

I-a placut scoala si munca,

El Saguna-a terminat

Teatru, Film, Arta-a jucat.


La pian in Apropo,

TVR, Antena, Pro,

Capitan, Povesti Mac-Mac,

In Ratatouille e avocat.


A sedus intr-un concurs

Intr-un rol deloc ascuns,

Om sarac sau om bogat,

Pe-Aladdin l-a fermecat.


Cand Robingo, cand Tip Top,

Kiki RikiMiki hop,

Ora 6 fix, caramba

Si-o trisa cu Sarabanda.


Dupa Bingo, hai cu Neata,

Ca Gong Show e toata viata,

Infruntarea-i indeajuns

As in Maneca-i ascuns.


"35" si "37", Orchestra canta in noapte,

"Lucruri simple" vrei, nu fapte,

"Septembrie, Luni" e-aleasa,

Doar "La Radio"-i soare-n casa.


"I love you", un "Ultim Dans",

"Vino"-ti canta, ca-i suspans,

Cu Orchestra striga-asa:

"FAC CE-MI SPUNE INIMA"!


O scrisoare eu ti-am scris,

Tu mi-ai zis ce-aveai de zis,

2 geamantane-aveai,

Prieteni cu miile ai.


Astazi tu faci 39,

Inima iti e ca noua,

Si cu glasul tremurand

LA MULTI ANI iti cant in gand!


Sa fii vesnic, varf de brad,

Sa iubesti, omule drag,

Sanatos, vanjos, zambind,

Tare-n brate te cuprind!


joi, august 25

Oameni-cusuti pe inima, cu ac inmuiat in roua



Omul e ca vantul. Isi face loc, fara macar sa intrebe, prin cele mai nestiute, nevazute si neatinse locuri cu putinta. Se invarte, se agata, se rastoarna peste cap, se aseaza si, iar isi reia traseul inimii. Cand oboseste, invata despre croitoria vietii. Da, omul!

Femeia intinde ata, o masoara din priviri si ii alege culoarea. Barbatul se chinuie sa nimereasca varful acului, sa-i defineasca lungimea si sa-i faca nod final.

In jocul lor de-a cusutul, de fapt invata cunoasterea.

La fiecare impunsatura, parca, privirile se rasfira natural de-a lungul lor. La fiecare inaintare de ac in panza luminoasa, parca, gesturile se intersecteaza, uneori chiar confundandu-se. La fiecare centimetru de sinceritate, parca, mainile se descurca si se ating. La fiecare petec salvat de mana lor, inimile inceteaza sa mai bata pret de cateva secunde, doar-doar sa porneasca amandoua deodata, apoi.

Sunt zile cand nici macar nu au nevoie sa coasa, insa ei-oamenii, repeta ce-au invatat, ca sa nu uite. Si asa mai cos cate-un vis uitat, cate-o placere abandonata, cate-o iubire regretata- si acum uitata. Si zilele trec, trec usor.

Fiindca panza n-are limita de spatiu, timp, notificari insemnate sau neputinte. Ce-i drept, au si zile libere. Si le adora. Ei doi, intreaga zi, fara sa scoata o vorba, stau si-si privesc cusaturile, defectele, perfectiunea lineara si isi zambesc. Numai ei stiu secretul unei cusaturi perfecte, dupa atatea si atatea ore de studiu intens deasupra acului si-a atei. Numai ei isi inteleg stangaciile si isi admira curajul unei noi impunsaturi.

Barbatul e capul si femeia e inima.

Si atata timp cat femeia e inima si barbatul e inima.

Asta e lectia invatat de amandoi, in arta cusutului. Ata-nnoada, ea deznoada, si tot ea leaga, cum tot ea dezleaga.

Si cand te gandesti ca totul depinde de-un varf (de ac) si-o rezistenta (a atei)…

Sa nu uit. Mi-au spus, ei-oamenii, sa nu va spun secretul lor, insa e pacat sa-l tin doar pentru mine. Ei, de fapt, nu fac altceva decat sa coasa pe inima, cu acul.

Nu orice ac. Ac inmuiat in roua.


Desen:

Ioana Andreea Niţică

miercuri, august 24

Elle Romania Septembrie



Coperta perfecta: Megan Fox-Elle China.

Ramane sa cititi intregul interviu in Elle Romania Septembrie.

Da, n-aveam cum sa nu ravnim la o asa coperta.
Mi pare de-a dreptul SA-VU-ROA-SA!

Am dreptate?











marți, august 23

Moara de hartie


Fericirea mea, nu doarme. Sunt sigura de asta.

Deja simt miros de hartie proaspata, caci da, MOARA DE HARTIE, exista.


Da, despre moara aceea de altadata e vorba.

Felicitari, albume de fotografii, carti, agende.

Tiparire manuala cu litere mobile si cu clisee.

Aici se face hartie, se deseneaza, se imprima pe ea ( petale de flori uscate si alte minuni ale naturii) si bucuria de dupa, se simte-nu se scrie-n cuvinte.

Bunul-gust, simplitatea, unicitatea, simplitatea, naturalul, sunt doar cateva puncte desenate-n modestia morarilor iscusiti.

A, sa nu uit de inima. Inima lor se-nvarte odata cu moara si cand nu se roteste.

Imagini de la taierea panglicii la inaugurare aici (Dan Piersinaru) si, un drum pana la Comana (40 min din Bucuresti) va intareste negresit convingerea, ca paradisul e mai aproape decat credem.


Din toamna, moara de hartie, ma ia sub roata sa, inrolata in redactie si in miros de hartie divina (caci dupa parerea mea, nu e miros mai unic in lume).

O sa va placa negresit! Si revin cu detalii...

Pana atunci, ce ziceti de un drum (fie si virtual) la singura Moara de Hartie a secolului XXI?

Rog vantul sa va poarte pana acolo...


vineri, august 19

130 de ani GEORGE ENESCU si infinitul


19 august 1881. Data nasterii celui mai important muzician roman.

GEORGE ENESCU.


A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani iar peste un an si-a sustinut primul concert.

Se autocaracteriza ca fiind un copil silitor, constiincios, de la 4 ani stia sa scrie, sa citeasca, sa adune si sa scada. Ii placea invatatura si nu-i placeau jocurile brutale, pe care le considera nefolositoare.

Conservatorul l-a urmat la Viena, cu continuarea la Conservatorul din Paris, debutand ca si compozitor prin POEMA ROMANA, fiind considerat apoi o minune a lumii.





Cautat de pretutindeni pentru a da lectii de vioara, avea elevi veniti chiar din Paris pentru a lua lectii de la maestrul roman, in Bucuresti.


Imi amintesc ca am citit chiar o intamplare haioasa din Paris, cand maestrul se afla intr-un taxi. Soferul se pare ca l-ar fi recunoscut si l-ar fi salutat cu un: -Bonjour, maître! (-Buna ziua, maestre!), iar Enescu a raspuns ca un calambur: -Oui, un metre et quatre vingt! (-Da, un metru optzeci!).

Era mereu elegant, purtand o batista la rever, nu era deloc modest si captiva radical numai ce pasea intr-un loc populat. Era o fire deschisa, fiind pe langa un romantic si un iubitor al sexului frumos. Era degajat, ii placea sa rada, insa la randul sau era iubit de zeci de prezente feminine aparte si, nu se dadea in laturi de la flirt.

Iubit cu adevarat de Regina Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva), alintat Chou (iubitel), Chou fidelissim sau Pynx-derivat de la Sfinx, era deseori invitat de onoare pe holurile Pelesului.

A dirijat in Romania, Philadelphia, New York, urmand ca mai tarziu sa fie initiator al FESTIVALULUI INTERNATIONAL GEORGE ENESCU, unde le oferea sume generoase castigatorilor, din veniurile proprii.

Ramane nume ales in sufletul romanilor dar si in sufletul lumii cu Rapsondia Romana nr. 1, Ciocarlia, Poema Romana, Oedipe (dedicate sotiei sale impreuna cu poemul Isis), etc.

Sper ca azi, dupa iubiri impartasite si alese, dupa poeme scrise si nescrise, dupa injumatatirea Bucuresti-Paris, dupa definirea sa ca om si ca minune, sa-si fi gasit dragostea, inspiratia, casa inimii si originile.

Iar chiar de e in Paris inmormantat, eu tot la Ateneul Roman il aud, de fiecare data cand ii trec prin fata gandului.


Odihna-n cer si-n inima, maestre!



joi, august 18

Pentru mine, EU. Pentru altii, FEMEIE.



Te-am intalnit dupa cele cateva lacrimi ajunse pe trupul demult sarutat de Altii. Mi-ai dat batista inimii tale, usor murdarita de Altele si, in eroarea orei tarzii a serii, mi-am asezat capul pe mana ta surprinzator de fina, in pofida atator trupuri de femei, muncind atingandu-le.

Privirea, desi mi-e acoperita de pleoape inverzite de-atata asteptare, mi-e tot in sus. Asa m-au mintit toti. Mi-au spus ca numai de sus vine Fericirea. I-am crezut, cu inima. Pana la urma, bine-am facut.

Desi n-am spus nimanui niciodata, aveam si eu cateva batiste de inimi, murdarite de mirosuri ba de piper alb, ba de santal sau citrice arse de soare, ba de arome de tutun interzis ori rujurile prea rosii ale "inselatelor"cu mine. Uneori aveau si cate o pata de vin rosu, sec(atuit) de dorul unui viitor dorit in rugaciuni.

Am stiut ce-s asteptarile, regasirile, mangaierile dorite-nu cerute, in comparatie cu Altele.

Am stiu ce-s noptile sculptate-n discutii interminabile, destepte, picante, doar ca diminetile sa fie fierbinti in dragoste si atat.

Am stiut sa vreau, sa incerc, sa pot, sa fac.

Am stiut sa trec, sa-nvat, sa (nu) uit si sa iert.

Am stiut sa traiesc.

Imi place insa cand dupa un Altul, apare Altul.

Alt pat, alte cearsafuri noi, perfect calcate-n aburi de dorinte, alte camere de inimi aerisite, alte ferestre sterse in atentia luminii…

Cred ca asta e cel mai important lucru invatat pana acum de la viata. Comparabilitatea meseriilor (de inimi), dealtfel ca si cea a femeilor sau a barbatilor, ar trebui interzisa.

Pana la urma meseria cea mai subclasata pentru toti, e meseria fiecaruia in parte intr-un moment al vietii: femeie de serviciu (a inimii).

De-ar stii oamenii ca fiecare din noi suntem femeie de serviciu la fiecare om intrat in viata, poate am spala si matura gandului mai bine, poate am schimba si apa-ca spalatul sa fie impecabil, poate am pune in loc de detergent, stropi de gand bun si ceva iubire, neconditionata de tumult de secol insensibil.

Vinovati sunt Altii, de la ei am invatat acest rost de viata.

Si le voi multumi inzecit, daruindu-ma Altuia asa cum si-ar fi dorit ei.

Pentru ca-n OM nimic nu e mai scump si ieftin in acelasi timp de dat si luat, precum IUBIREA si IERTAREA.


Desen: Cristina Lazar

Text: Ioana Andreea Nitica

miercuri, august 17

"IA-TI PORTIA DE SANATATE" cu Mihai Dragomir! Pofta buna, VIATA!



Indrumat catre handbal, practicant de lupte, corupt de arte martiale si indragostit de fitness, are o cariera de peste 25 de ani in lumea sportului, fiind astazi imagine si Promotor al Fitness-ului in secolul 21 si initiatorul singurului concept de fintess anti aging din tara. Specialist in pregatire fizica, fitness si arte martiale, a coordonat editiile programului din cadrul concursului Da jos Burta ( concursul Mens Healt 2010).

Zeci de diplome si certificate, mebru oficial in comitete, coordonator a unor programe pentru slabit, cardio mix, preparator fizic, colaborator tv, media, colaborator club si fitness, autor, uneori pictor si, om ce-si stie rostul in viata, inainte de toate.

Desemnat antrenorul anului 2010 pentru intreaga sa conceptie de viata.

Vrei un antrenament personalizat?

Vrei o consiliere in nutritie?

Vrei un proces de recuperare?

Vrei un preparator fizic?


Raspunsul e MIHAI DRAGOMIR.





CONTACT: WWW.MIHAIDRAGOMIR.RO


RECOMAND:

IA-TI PORTIA DE SANATATE, Autor Mihai Dragomir.



luni, august 15

Ruga pentru noi


Aici e locul de pus DORINTE. Pentru mine si pentru voi.
Am fost cu 1018 m mai aproape de implinirea lor.



Nu-mi spune nimic... Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu. Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa-mi devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-o sa ma iubesti niciodata. Chiar daca esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar daca ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti! Iubeste-ma asa cum esti tu! In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti! Eu vreu sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima. Daca voi astepta pana vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea eu oare sa fac din fiecare fir de nisip un serafim? Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste? Nu sunt eu Domnul Dumnezeul care a creat toate si pot totul? Omule, ti-a dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni; sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc?


(Rugaciune de la Rafail Noica)

miercuri, august 10

Despre dragoste, cu ANDI VASLUIANU


Va propun un discurs lejer de la un om datator de suflu: ANDI VASLUIANU.

Despre dragoste...!

PS. A se citi cu inima zambind. A se retine esenta. Cu voce tare sau in soapta...
Sper sa nu fie ultimul... barbat. Ci primul de pe Noua Lista.

Lista inimii ce stie sa invete IUBIREA.


"Imi doresc enorm de mult un copil, o casa calda si primitoare, dar nu stiu cum sa le impac cu nevoia mea de a-mi pastra libertatea"

- E preferatul regizorilor romani de film: actor de o versatilitate uluitoare, aproape orice personaj ii vine manusa. Dar nu doar filmografia lui impresionanta l-a facut celebru, ci si umorul, prezenta si carisma. E unul dintre cei mai ravniti tineri actori, dar in primavara asta, in sufletul lui e furtuna -

"O mare iubire nu se croieste de unul singur"

- La primul nostru interviu erai casatorit, un an mai tarziu - divortat. Apareai in reviste alaturi de frumoasa Raluca Aprodu. Acum se sopteste ca esti din nou singur. Ce s-a intamplat? N-a fost nici de data asta marea dragoste?

- Nu stiu cum se face, dar, desi toate inceputurile sunt frumoase si promit totul, emotiile se perimeaza cu timpul si apar probleme. N-am depasit niciodata trei ani intr-o relatie. E groaznic! Fostei mele sotii i-am gresit, iar ea nu avea nici o vina, ar fi avut rabdare sa treaca peste orice. Totusi am renuntat. Acum, cu Raluca, cel putin stiu ca n-am fost eu veriga slaba. E trist, pentru ca imi doresc foarte tare sa iubesc neconditionat. Doar ca nu poti face asta, daca celalalt nu te ajuta. O mare iubire nu se croieste de unul singur.

- Ai reusit sa invingi tristetea despartirii?

- Am un gol sufletesc, pe care nu pot sa-l controlez. Supravietuiesc si astept sa-mi treaca. Sunt ca o gaura neagra. Desi am si momente de liniste curata si senina, in care simt ca dragostea va aparea si va fi chiar mai bine ca inainte. Ma ajuta foarte mult meseria. Dimineata sunt in forma maxima. Cand sunt la repetitii, sunt foarte bine, rad, ma bucur, traiesc normal. Seara, ma copleseste singuratatea. Dar am mai invatat ceva: sa-mi privesc durerea in fata. Cand eram pusti, fugeam de ea, o bagam sub pres, si ea iesea cand ma asteptam mai putin. Daca intorci o iubire mare, pe cealalta parte e o durere mare. In rest, ma ajuta meditatia. E ca un dus zilnic. Te racoreste.

- Crezi ca iubirile se sting sau le purtam toata viata cu noi?

- Iubirea se stinge, dar ramane amintirea. De fapt, nu amintirea, ci trairea lor ne imbogateste, ne creeaza acel bagaj luminos. Eu lucrez des, ca actor, cu memoria afectiva. Daca trebuie, mai scormonesc cate o rana. Uneori, sunt surprins sa constat ca, dupa ani, inca mai curge sange.

- Si totusi, de ce s-au sfarsit toate relatiile tale?

- Cred ca din cauza mea. Cred ca am niste minusuri, din moment ce am ratat de fiecare data. Si as vrea sa inteleg ce nu fac bine, ca sa nu mai repet greseala. Imi dau seama ca nu daruiesc suficient, nu reusesc sa-i dau celuilalt sentimentul de definitiv, si mi-e ciuda pe mine. Nu doar o femeie are nevoie de asta, ci si un barbat. Adevarul este ca nu m-am lamurit, de fapt, in sinea mea, daca vreau sa fiu liber sau vreau sa am o familie. Imi doresc enorm de mult un copil, o casa calda si primitoare, dar nu stiu cum sa le impac cu nevoia mea de a-mi pastra libertatea. As vrea sa stiu ca sunt iubit si iubesc, ca apartin cuiva, dar in acelasi timp, sa ma simt liber, sa nu starnesc gelozii cand plec la filmari, sa nu fiu pus la indoiala. Cred ca intr-o relatie, daca oamenii au simtul umorului si sunt feriti de cumplitul sentiment al geloziei, lucrurile pot curge foarte lin si frumos. Femeile ar trebui sa fie mai relaxate cand e vorba de o posibila competitie. Din pacate, isi pierd prea repede increderea in feminitatea lor, se simt amenintate, frustrate, iar asta strica totul. Acum multi ani, am invatat ce e meditatia. In meditatie se spune ca, daca doi oameni se iubesc si sunt impreuna, nu trebuie sa stea mereu unul langa altul, trebuie sa stea mai la departare, pentru ca energia dintre ei sa ajunga la toata lumea, sa bucure pe toata lumea. Sa faca un arc de bucurie peste toti. Asa ar trebui sa fie si cuplurile. Oricum, ce ma dezechilibreaza pe mine e ceva din mine, nu de la celalalt. Am in mine o mare nehotarare, trebuie sa mi se dea directia. In fine, degeaba vorbesc atata, oricat as teoretiza despre dragoste, asta e capitolul la care m-am impotmolit de fiecare data.

"Vreau o iubire care sa ma apuce de gat"

- Nehotararea care te impiedica sa traiesti o mare iubire nu vine si din faptul ca ti se pare mereu ca vei gasi altceva mai bun?

- Eu am trait, adesea, un fel de adolescenta intarziata. Am crezut mereu ca femeia cu care sunt poate fi femeia vietii mele, apoi am intalnit o alta si am crezut ca ea este, si apoi o alta. Acum astept mana destinului, vreau o iubire care sa ma apuce de gat si sa simt ca gata, toate cautarile si alergarile iau sfarsit. Si in acelasi timp, stiu foarte bine ca femeia ideala nu exista. Dar ea poate deveni ideala. Orice om caruia ii dai atentia ta infloreste. Problema e ca, uneori, obosesti sa dai aceasta atentie, iar daca celalalt nu e suficient de intelept sa te traga de maneca, sa preia el comanda, cand tu nu mai poti, daca se simte ranit si se retrage in cochilie, se ruineaza totul. Trebuie sa daruiesti mult, dar sa ti se si intoarca ceva inapoi. Eu recunosc, de la un punct incolo am fost comod, n-am mai facut nici un scenariu. Pentru ca, in definitiv, mai cred si in altceva, cred ca iubirea e ca seva unui copac. Cand este, curge, cand nu mai este, degeaba o mimezi.

- Pentru ca focul sa nu se stinga, trebuie sa mai pui lemne. Dragostea nu trebuie si ea intretinuta?

- Ba da. Eu cred mai ales in puterea gesturilor mici: cand vezi, de pilda, ca spala vasele si e obosita, o inlocuiesti, cand spune ca are pofta de ceva dulce, cobori sa ii iei. Lucrurile mici, normale, fac relatia frumoasa. Iar de distrus, o distrug cel mai adesea nepotrivirile marunte, nu marile tragedii. Cand sunt multe nepotriviri mici, ele pot sapa increderea intr-o relatie pe termen lung. Daca sunt, insa, indragostit cu adevarat, fac gesturi mari. De pilda, sunt in stare sa conduc 100 de km numai ca sa-i las celuilalt un semn mic de dragoste si apoi, fara sa fiu vazut, ma intorc la Bucuresti. Mai e ceva ce tine lucrurile aprinse: sa poti sa vorbesti. Mie imi place mult sa vorbesc, imi place sa-mi vorbesc si neajunsurile in dragoste, dar si bucuriile, imi place sa-mi cer iertare, daca am gresit, sau sa cer deschis, daca am nevoie de ceva. Daca nu poti s-o pui in cuvinte, dragostea nu exista!

- Spuneai ca femeile isi pierd repede increderea in ele. Eu zic ca nu si-o pierd chiar atat de repede, daca partenerul stie sa le pretuiasca, sa le iubeasca, sa le ocroteasca.

- E adevarat si asta. Dar eu cred ca barbatii sunt foarte diferiti de femei, in abordarea iubirii. Noi suntem foarte buni la inceput, dar rar ramanem la fel de buni toata viata. De aia, de la un punct incolo, trebuie sa intervina femeia, sa tina lucrurile legate. Pentru ca femeia are o capacitate pe care noi n-o avem: anduranta. Mi s-a racit gura de cand tot spun proverbul asta indian, prin interviuri: femeia e inima, barbatul e creierul. Daca moare creierul, inima inca mai bate, daca moare inima, moare si creierul. Inima e pace, liniste, iubire. Barbatul trebuie sa stie sa dea directia, dar femeia trebuie sa aiba grija sa nu fie furtuna in jur. Femeia e puterea barbatului. Un barbat care are o femeie care sa-l ingrijeasca, care sa-l iubeasca, care sa-i dea confort, ala e cel mai fericit si-i va da inapoi toata atentia lui. Or, femeile din ziua de azi au pierdut exact puterea maxima a unei femei: feminitatea. Iubirea si linistea pe care le cultiva o femeie trebuie sa-i dea forta barbatului sa lupte si mai puternic, sa castige toate trofeele din lume, ca sa i le aduca ei acasa, in dinti, si sa i le puna pe masa. Femeile si-au pierdut gingasia, delicatetea, inocenta, fiindca au fost chinuite mii de ani si au simtit nevoia sa ridice capul. Am purtat noi pantaloni, ati vrut si voi. Dar culmea, cand vreti sa castigati, va puneti, totusi, decolteu! (rade)

"Orice barbat insala macar o data in viata"

- Ai un model in ce priveste relatiile sentimentale?

- E mult spus ca am un model, dar viata bunicilor mei m-a influentat foarte mult. Ei au avut o relatie minunata. Bunica mea era regina casei, stapanea casa. Bunicul muncea din greu, aducea banii si ii punea pe masa. Se ocupa de tot ce era in exterior, iar ea de tot ce era in interior si dramuia banii sa nu lipseasca niciodata nimic. Bunica e cea care a construit casa, i-a dat liniste, armonie si dragoste. Acum, sa nu credeti ca sunt absurd. Azi lucrurile stau altfel. Nu mi-as dori ca femeia sa stea acasa si sa nu munceasca, chiar m-ar enerva. Dar mi-ar placea ca femeia de langa mine sa-si dea mai multa silinta cand vine vorba de casa, sa o vad ca se gandeste sa ude o floare, sa cumpere un covor. Si asa mai departe. Feminitate inseamna si asta, sa stii sa creezi un cuib ocrotitor.

- Astazi, majoritatea femeilor muncesc foarte mult, femeile puternice, de cariera, n-au timp sa faca gospodarie. N-au si ele dreptul la dragoste?

- Aia nu e putere. Ele doar traiesc cu iluzia ca detin puterea. Pentru ca au bani sau pentru ca au un ascendent asupra altora. Dar sunt atat, atat de vulnerabile! Fug de ele insele, muncind in fiecare zi, si in sufletul lor bate vantul. Sa nu se astepte sa aiba un barbat zi de zi langa ele, ca n-o sa-l aiba. Niciodata! Daca as gasi femeia care sa se ocupe si de cariera, si de casa, si de mine, ii garantez ca nu va face niciodata nimic singura, ca voi da totul pentru ea, o sa fiu cel mai mare sprijin al ei, o sa fiu langa ea in permanenta.

- Nu te-ar plictisi genul asta de viata casnica? Ii ajunge asta unui actor?

- Nuu, nu ma plictisesc. Eu ador mirosul de bucatarie, care imi aduce aminte de bunicii mei si de momentul cand se aduna toata familia in jurul mesei. Poate sunt eu tampit, dar cred foarte tare in ideea de casa, de familie, cu un copil care misuna pe langa piciorul mesei. E ceva ce n-am atins niciodata si am o mare durere. Viata de familie si meseria de actor pot fi impacate foarte bine, dovada toti prietenii mei, majoritatea casatoriti si cu copii. Cand ii vad cat de fericiti sunt, recunosc ca simt o mare frustrare, sufar ca nu mi s-a intamplat si mie la fel.

- Statul prea mult in bucatarie nu omoara dorinta?

- Pana acum cativa ani, credeam ca dorinta e singurul lucru care conteaza. Aiurea! Daca esti intelept, poti trece peste faptul ca partenerul tau e mai obosit intr-o seara sau intr-o saptamana. Si in fond, depinde de tine sa-l faci sa se simta mai odihnit. Barbatii sunt mai sexuali, daca nu primesc, unii se duc si-si iau din alta parte, desi vor ramane mereu cu femeia care le da echilibru si stabilitate. Au o mare nevoie de confort sufletesc. In timp ce voi, femeile, aveti alte nevoi. Nu va place barbatul care sta numai pe acasa si-si pupa nevasta, va simtiti atrase de ala care e puternic, curtat, ravnit si liber.

- Esti un tip fidel? Actorii sunt destul de alunecosi...

- Cred ca barbatii sunt poligami, ca structura. Si nu o zic ca sa ma scuz. Cred ca orice barbat insala macar o data in viata. Mie mi se pare ca o povara pentru barbat faptul ca-i vine, din cand in cand, sa plece. Recunosc ca ma lupt cu mine sa n-o fac, am stat de multe ori in doi si n-am facut-o. Cred ca am, totusi, o fire fidela, desi am mai gresit. Cel mai urat gest pe care l-am facut in viata mea a fost ca mi-am inselat sotia intr-un moment in care ar fi trebuit, de fapt, sa-i fiu alaturi.

"Cred ca un copil te reconecteaza la Altceva, la o lume de dincolo"

- Te-ai recasatori?

- Recunosc ca nu prea imi vine sa o mai fac a doua oara. Asta, pentru ca am trecut printr-un divort si mi-e groaza. Am stat de la 8 dimineata pana la 5 seara in sala de judecata, langa un om pe care il iubisem, dar caruia ii gresisem enorm. Divortul a fost una dintre cele mai urate zile din viata mea. Dar imi doresc foarte tare un copil. Cred ca un copil te reinvata sa traiesti, te reconecteaza la Altceva, la o lume de dincolo, e trimis din alta parte. Femeile insarcinate mi se par cele mai frumoase din lume, stralucesc, pur si simplu. Jung spunea ca mama lui avea doua voci, una lumeasca si una de dincolo. Chiar cred asta: femeile cand devin mame au un simt in plus, capata o voce transcendentala. E adevarat ca atunci cand ai copil, viata se schimba si totul e mai greu, dar lucrurile devin mult mai profunde.

- Parintii tai s-au iubit? De la ei ai mostenit dragul de casa?

- Ai mei au divortat cand aveam 11 ani. Nu s-au inteles prea bine, s-au casatorit foarte tineri, la 19 ani, au facut-o pe sora mea, iar cand aveau 22, m-au facut pe mine. Erau alte vremuri. Mama a fost toata viata ei o mare familista, si ea, si bunica sunt Raci, ca si mine. Cred insa despre parintii mei ca sunt suflete pereche, chiar daca nu au ramas impreuna. Au avut, in felul lor, cautari similare, fiecare si-a dorit sa aiba o familie perfecta. Si si-au refacut amandoi vietile, desi nu mai au alti copii in afara de noi. Mama e o persoana cu picioarele pe pamant, ea m-a invatat toate lucrurile practice. Iar tata m-a initiat in latura spirituala a vietii. Ei s-au intalnit cu adevarat ca femeie si barbat, dar i-a distrus tineretea. Daca ar fi avut experienta de acum, nu s-ar mai fi despartit niciodata. Se inteleg si in prezent foarte bine. Ii chem pe amandoi la premiere. Uneori vin insotiti, si cand se privesc, se vede ca intr-un fel inca se iubesc, ca au un lucru pe care nu li-l poate lua nimeni. Poate ca e nunta in cer. Am patru parinti, ii iubesc pe toti, si asta mi se pare foarte frumos.

"Marea iubire vine in liniste"

- Crezi ca modul in care ai copilarit iti dicteaza un fel de a iubi?

- Eu sunt bucurestean, dupa nastere. Dar am si sange de grec in mine. Ar fi trebuit sa ma cheme Xantulix, daca strabunicul meu, avand oarece probleme, n-ar fi luat numele de fata al mamei lui: Vasluianu. Copilaria mi-am petrecut-o insa la bunici, la Targu Jiu. A fost o copilarie foarte libera si naturala, eram tot timpul afara, pe dealuri, cu animalele. Imi amintesc ca, intr-o seara, ne-am adunat toti copiii sub un par si am inceput sa vorbim despre Dumnezeu. Foarte des, in viata mea, m-am reintors cu gandul la momentul ala. Cred ca acolo, in felul in care am vorbit si simtit atunci, era intr-un fel toata viata mea: si actoria, si dragostea. Cred foarte tare in cei sapte ani de acasa, care nu inseamna doar educatie, ci si un bagaj enorm de emotii si de trairi, sunt locul de unde ai plecat, la care te reintorci instinctiv, in toate momentele de criza ale vietii tale. E varsta la care iti formezi cu multa inocenta toate parerile despre lume.

- Cum recunosti o mare dragoste? O astepti sau explorezi ce-ti iese in cale?

- De foarte multe ori am intrat in confuzie, eu asteptand o mare dragoste de cand ma stiu. Dar m-am pacalit si am continuat sa merg mai departe cu indoieli. Si apoi intervine atasamentul. Avea Gellu Naum o vorba: marea iubire vine in liniste. Asta e dragostea pe care o caut. Dragostea dintre el si Lygia. Sau dintre Federico Felinni si Giulietta Masina. Intotdeauna, cand a inceput in scandal, s-a dus la vale. Ai impresia ca e mare pasiune, dar te consuma aiurea.

- Mai crezi intr-o iubire mare, care te poate salva?

- Absolut, desi nu am avut parte. Cred intr-o iubire in care amandoi sa dea totul, iar impreuna sa devina mai buni. Pentru asta e nevoie de multe: de responsabilitate, de devotament si rabdare, care sa faca lucrurile sa dureze. Eu nu cred in respect in relatii. Cuvantul asta mi se pare ca jigneste iubirea. Dar cred ca am uitat sa ne mai sacrificam pentru celalalt, sa-l iubim fara margini. Ne e foarte frica sa nu pierdem. Si pierdem, normal, fiindca nu investim. Oamenii de azi considera ca umilinta ii coboara, cand, de fapt, ea te inalta. Mi s-a intamplat odata pe scena sa simt pur si simplu ca devenisem doar un instrument, ca nu mai aveam nici o putere. Cred ca in dragoste si pe scena trebuie sa te lasi in pace. Parerea mea! (rade)

Interviu preluat exclusiv din FORMULA AS.

luni, august 8

Inima(-mi) miroase-a toamna



Nu stiu ce-mi crede inima, insa parca-i un facut: la fiecare plans de nori si ridicat de glas al soarelui, la fiecare coborat de cald si ridicat de rece, la fiecare amutit de lume, parca ma confund cu verbul A INVIA.

Parca o putere de maini ma rascoleste pe sub suflet si ma arunca in culoare de toamna, nici macar bine asezata pe calendarul mintii umane.

Parca un cor de voci imi ametesc senzatiile intre ele, pana nici macar nu se mai cunosc una cu cealalta si, ma confund cu verbul A RENASTE.

A INVIA si A RENASTE. Sunt verbele ce stau in stanga si dreapta numelui meu, in actul de identitate, INIMA. Ele imi iau sufletul si mi-l invata cele mai inalte, necunoscute si noi zboruri. Ele imi amintesc locurile, oamenii si vesniciile din anii trecuti. Ele imi explica ce-i curajul de-a pasi la fiecare an, nu numai prin limpezimi, ci si prin rugina. Rugina de frunze, de-asta data. Ele ma cearta, rad cu mine si ma aplauda. Greselile trecute acum sunt sterse parca cu vantul, glumele vechi au acum alta savoare si reusitele acum sunt inramate-n sufletele de parinti.

Si de fiecare data imi spun: -Cat de greu sa-mi fie, mie omul, sa poti invia si totodata renaste in INIMA?

Raspunsul inca nu l-am aflat. Insa am renuntat la intrebare.

Ma multumesc cu IUBIREA. Iubirea e raspunsul la intrebari de tot soiul. Iubirea insa, in plin de toamna, se dezgoleste de orice. Ramane insa invaluita in cele mai fine cantece si cele mai neiertatoare dantelate doruri. Iubirea, toamna, e curata, apoi brusc murdara. De frunzis cazand, de unde credeti? Tot din inimi.

Acum inima miroase a toamna. In fiecare om datator de inima. Mirosul e rece, curat, apasator. E luat de vant, adus si readus. E altul in fiecare zi si acelasi in amintiri. E cu iz de rugina si de ploi, totodata. E uns de rosu, aramiu, castaniu si galben purpuriu. Si e sters de neimpliniri, esecuri, iubiri trecute. Mirosul de toamna e in fiecare.

Nu-i asa ca inima miroase-a toamna?



Pictura: Tarancuta in iarba, Nicolae Grigorescu

vineri, august 5

ZARA Toamna Iarna 2011-2012, Man&Woman



Accentul inspirat de BĂRBAT în rândul FEMEII, în Campania ZARA Toamnă Iarnă 2011, deschide masculinităţii şi feminităţii aceeaşi uşă.

Uşa unui sezon colorat, ce nu tremură de frig.

Este vorba despre linii curate şi piese structurate în negru şi gri, precum şi despre bogăţia culorii cum ar fi muştar, portocaliu, violet.

Coafura androgină, nu topeşte momentul ludic al campaniei: bulinele, fusta împodobită, elementele metalice şi pantalonii de piele.

Piesele individuale atrag atenţia inteligent: gâtul lung al pulloverelor, rochia cu mâneci (care-ţi şopteşte: -Trebuie să mă ai! ), jacheta cu rever de satin.

Culoarea cheie rămâne portocaliul, deşi nu e culoare uşor de purtat, fiind propunerea de bază pentru acest sezon dăinuind în bogăţie.

Trench-ul classic, caramelul din haina cu guler de blană, atingerea de ciocolată din sacou şi gulerul supradimensionat fac din sezonul Toamnă Iarnă unul eclatant.

Acum va-ntreb: ce-aţi lua acasă?