duminică, noiembrie 28

Parov Stelar


Va voi vorbi despre sunetele ce nu imi lipsesc din rutina mea (frumoasa) zilnica. Sunt create de Parov. Parov Stelar. Mi se pare un new Bond actual. Asa ca va rog sa imi permiteti metafora intentionata. Numele lui real este Marcus Füreder (nascut la 27 noiembrie 1974) in Linz, Austria. Lucreaza cu trupa sa – Parov Stelar Band, dar si ca DJ la nivel mondial, fiind capul de la Etage Noir Recordings. Detine o abrodare (mai mult decat) fabuloasa in muzica, pentru ca reuseste sa combine bunul simt al esteticii dovedite de sunet, ajungand astfel la reactia masiva a publicului si a colegilor din intreaga lume, obtinand titlul de fondator al Electroswing-ului. Albumele Seven and Storm, Shine, iar mai tarziu albumul Coco nu au cum efectiv sa nu iti miste putin (mai mult) sufletul din loc. Piesele lui au fost utilizate pe mai mult de 700 de compilatii si au fost coloana sonora pentru numeroase reclame TV, Tv-Show-uri, seriale TV si filme, asta ca sa va faceti ansamblul calitatii muzicii sale.

Eu il ador pur si simplu. In tot imensul sau talent. E unic si apocaliptic.

Doar ascultati cateva piese ce-si au la mine-n suflet locul... si selectati-va gusturile.









joi, noiembrie 25

STRESUL- cum transformi un dusman in prieten




Deja nu mai este strain niciunuia dintre noi termenul de STRES, cu atat mai mult cu cat ni-l insusim din ce in ce mai des pe langa rutina zilnica.




In situatii stresante relaxarea trebuie exersata- si anume, in perioada cand inca nu esti stresat, spun specialistii in stres.









Gesturi

Metoda functioneaza dupa principiul clasicului efect conditionat: indoi o agrafa de birou sau te tragi de lobul urechii si in acelasi timp vizualizezi intens un moment deosebit de placut. Ulterior, vei reusi intr-o situatie stresanta, sa-ti regasesti sentimentele pozitive, rechemandu-le prin acest smplu gest. Insa dureaza cateva luni pana incepe sa functioneze, ne avertizeaza psihologii. Sau: Amintiti-va o situatie in care v-ati simtit puternici si incarcati de energie. De pilda, cei carora le place sa calareasca au sentimentul puterii atunci cand isi duc calul de capastru. Gestul respectiv reprezinta firul de legatura cu propria lor forta. Deprindeti-va ca, inaintea unor situatii dificile, sa luati fraiele in mana, pentru un minut, in imaginatie si prin intermediul gestului.


Miscare si Respiratie

Se stie ca zambetul stimuleaza buna dispozitie. Este oare posibil ca destinderea muschilor sa influenteze si modul cum noi percepem stresul? De ce nu? Cercetatorii de la Universitatea din Hamburg, ne sugereaza ca, atunci cand ne gasim psihic intr-un impas, sa mergem de-a-ndaratelea, timp de mai multe minute, cu atentia concentrata la maximum. Sau: Invartiti bratele cu elan in jurul corpului. Tropaiti pe loc, mimati niste miscari de box si imbolditi-va singuri cu exclamatii de incurajare, asa cum fac boxerii in ring. Aruncati mingi imaginare si, de fiecare data strigati cate o silaba dintr-o insiruire de cuvinte.Respiratia exprima exact starea noastra. Cand suntem tensionati, ea devinde rapida si superficiala. Modificand respiratia, vom modifica felul cum ne simtim.















Pauze


Se recomanda o pauza la fiecare 90 de minute, ca ritual. Ele sunt odraslele vitrege ale unui program zilnic incarcat. Mereu le amanam, mereu avem ceva mai important de facut. Multe pauze mici, presarate pe tot parcursul zilei, sunt mai bune decat una singura, mare, deoarece s-a dovedit ca recuperarea are loc mai ales in prima treime a intervalului, si foarte putin dupa aceea.

Psihologii recomanda celor ce le vine greu sa aplice regula, sa-si spele mainile cu apa rece, de exemplu- ca semnal al inceputului relaxarii.
















Muzica


Linistete-te si educa-ti perceptia. Sunetele si melodiile pot influenta bataile inimii si activeaza centrul satisfactiei in creier. In special, vocalizele combat stresul, indiferent daca veti canta intr-un cor sau va veti da drumul la voce ca sa va alungati plictiseala in timp ce conduceti masina. Cei ce studiaza muzica, dobandesc in timp o perceptie mai subtila asupra propriei persoane, ne incredinteaza specialistii.





Atentia

Actualmente, atentia este in mare voga. Si pe drept cuvant. Atentia ne ajuta sa gasim solutii creative, inclusiv in situatii stresante. Metoda MBSR ( Mindfulness Based Stress Reduction) zice ca reducerea stresului e bazata pe atentie si consta intr-o combinatie de yoga si meditatie, exercitii de respiratie si training de gandire pozitiva, fiind recomandata ca deosebit de eficient in combaterea stresului.


(De)Stresare usoara va doresc!





miercuri, noiembrie 24

Joaca lui Dumnezeu...!?



Dumnezeu are gusturile discutabile atunci cand se plictiseste. Ii plac lucrurile ce prind sens si fuziuni complicate adunate laolalta in palmele Sale. Si cum exista momente in viata in care doi insi sunt despartiti tocmai pentru a vedea cat de importanti sunt unul pentru celalalt, a luat Dumnezeu in mana stanga Apa si in cea dreapta Focul. Arunca cu vizibilitate si catre cubul de gheata si catre flacara plina de viata. Nu de alta, insa fireste ca si vizualul face parte din jocul nestingherit si copilaresc al lui Dumnezeu. Pentru ca ori de cate ori in viata privesti de sus, intelegi dimensiunea, micimea si strigatul de inimi. Noroc ca El n-are ferestre, ci doar usi. Si multe ceruri. In joaca Lui redimensionata, cubul de gheata in transparenta lui aparte, se teme de cea care ar putea sa-i ajunga pe buze si ar putea sa-i curme sensul. S-ar topi intr-o fractiune de bataie de inima iar teama de neant nu-i prea surade. De parca-I pasa Lui de fricile lor. Flacara e puternica si arunca cu patima gand aprins de dor, disperare, pasiune, daruire, curaj, n-ar temeri (prea) mari, insa cand ii maturi gandurile umpli făraşe intregi de vise. Cubul de gheata e misterios si pare intangibil. E dornic sa poarte pe brate noi vise si sa le defibrileze fara teama de moarte indusa. Si mai stie ca sufletul sufera, sufera mult, cand il obligam sa traiasca superficial. Dumnezeu isi continua jocul si jongleaza zambind, de parca stia el ca ceva, ceva, urmeaza sa se petreaca. Si Flacara si Cubul de gheata sunt imbacsiti in adancuri nestiute. Insa si unul si celalalt asteapta parca sa-si sufle Dumnezeu peste ei verdictul. E ca un fel de aprobare la rang inalt ce numai El o da. Insa ei nu stiu ca au de trecut teste ca si altii ce-si frang visele si le mototolesc abuziv. Ea pare imponderabila, neinteleasa, arbitrara. El pare calm, imuabil si eliminatoriu. Genele ei lungi ar vrea sa faca dragoste si sa incalce orice principii. Ar face dragoste cu lacrimile lui, de dragul lui. El ar lasa-o, insa se preface usor nepasataor. Insa ar dori-o si ar iubi-o: vulcanic, pasional, mult. Pana intr-un negru de noapte cand Dumnezeu a adormit obosit de jocul celor doi din aer si a adormit (intentionat). Nici intunericul, nici necunoscutul, nici valtoarea ei nu l-au mai speriat. Nici gentiletea, tandretea si perfectele lui atingeri nu au mai speriat-o. Tumultul unei pasiuni nu se stinge decat cand ce doi vor. Si visele prind aripi tocmai atunci cand nu au invatat inca sa zboare. Si dragostea are puteri nebanuite tocmai cand polurile sunt ataaaaat de suparate pe centrul universului si adorm seara de seara spate in spate. Si dragostea nu trebuie nici inteleasa. Nu trebuie nici sa-si ceara scuze ca s-ar fi purtat nepermisibil de banal. Nici sa se rusineze. Dragostea nu trebuie decat sa-L prinda de reverul sufletului pe Dumnezeu si sa-i ceara ca atunci cand inchide usi, sa deschida la randul Sau ferestre...


duminică, noiembrie 21

Dragostea-ntr-un bob de... OREZ


Nu credea in dragoste. Nu credea in iubire. Nu credea in sentimente. Nu credea in stari. Nu credea in emotii. Nu credea in suflete pereche. Nu credea in coincidente si in posibil destin scris. Nu credea. Credea in Dumnezeu insa. Si ii era suficient. Mai credea in el insusi.

O mare iubire tine cat strabati interiorul unui om, cu buzele si palmele ramase afara. Cand un barbat iti saruta sanii, iti alinta, de fapt, inima, cand te saruta de la talie in jos, iti alinta pruncii pe care-i vei face, cand te saruta pe gura, ti-a luat gandurile pe buze si ti le rosteste naucitor, cand ti-a racorit spatele in sarutari, ti-a dat aer sa respiri, cand te-a strans in brate, te-a luat cu totul in el si cand nu-ti mai saruta decat mana e prea politicos ca sa mai fie barbatul in care locuiai in totala nestire.
Tot un fel de labirint uman, de exemplu... Cand barbatii nu stiu sa intre in noi decat prin locurile stiute, e semn ca nu e o mare iubire, ci o pasiune care poate fi si extraordinara, chiar asa, pacatoasa. Dar e pacat, pana la urma, pentru ca intr-o mare iubire le ai pe toate... Chiar si asa,calitatea de a iubi torential, fara sincope si devieri se prelucreaza.

Insa cand barbatii-si recunosc fiorii, cand isi arata lacrimile, cand rad si ei matur, cand mustesc a seriozitate, cand recunosc cu franchete si demnitatea inca statutul de copil, cand de mult nu mai viseaza Ilene, cand aproba ca si ei prind aripi... devin barbati universal UNICI.

Cand mai recunosc ca stiu sa iubeasca si cand mai si indraznesc sa-si articuleze vocal sentimentele, nu poti decat sa taci. Si sa pasesti in universul lor. Nu ai prea multe de invatat. Doar de repetat. Si de investit in tine.

Doar de investit. Ca femeie a secolului (prea) actual si ca barbat a secolului (vesnic) in schimbare...

Si dragostea e precum intinderile cu orez. Ca si orezul de fapt. Cu tulpina dreapta, cu frunzele liniare alungite si cu spice mici, cultivate in terenuri umede.

Umede... de dor. Sau umezite, cum ar zice literarii.

sâmbătă, noiembrie 20

Paula Seling - Ploaie in Luna Lui Marte


Nichita Stanescu...


Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaïa?...


joi, noiembrie 18

DANA SOTA CONCURS 2010



Anul trecut pe o vreme de nu-va-mai-zic-ce-frig-era draga mea Dana ma astepta pe mine si pe celelalte doua castigatoare a unei zile la shopping.



Despre Dana nu o sa scriu prea multe pentru ca stie personal admiratia ce i-o port, iar din respect pentru imensaaaa ei modestie nu ii spun decat ca sunt onorata ca imi e in gand, in privire si in sfaturi. Mi-as dori sa musteasca a vesnicie.

De data aceasta vreau sa va impartasesc voua, dragelor mele cititoare despre concursul ce il lanseaza luna aceasta. Iar pana pe data de 30 va puteti inscrie si voi.










Dana Sota:








Despre ce e vorba? Incep prin a va spune ca anul acesta partenerul meu este La Roche Posay (brand pe care stiti ca il recomand din suflet) si impreuna oferim premii si recomandari castigatoarelor.

Iata datele si regulamentul concursului.
1. Perioada desfasurarii: 1-30 noiembrie. In aceasta perioada puteti trimite raspunsul la intrebarea :
“De ce iti doresti sa beneficiezi de un consult dermato-cosmetic si de ce crezi ca meriti sa castigi produsele La Roche Posay potrivite tipului tau de piele?”, pe adresa de mail kantarya@yahoo.com
2. Aveti nevoie de sustinatori! Fetele care trimit raspuns la intrebarea de mai sus vor avea nevoie de voturi din partea prietenilor. Voturile vor fi trimise ca si comment aici, la postul “Concurs” si vor fi scrise astfel : ” Votez pentru ….. (numele prietenei care a intrat in concurs)”. Fetele care vor strange cele mai multe voturi vor fi desemnate castigatoare. Atentie: voturile trebuie sa vina de la persoane diferite, deci nu trimiteti mai mult de un vot de persoana.
3 Premiul va fi un consult dermato-cosmetic si produse La Roche Posay. Vom oferi 5 astfel premii, fetelor cu cele mai multe voturi. Daca nu sunteti din Bucuresti, puteti intra in concurs, cu mentiunea ca veti castiga doar produse, consultul facandu-se doar in capitala.
4. Castigatoarele vor fi anuntate in prima saptamana a lunii decembrie, urmand apoi premierea, intr-un loc si la o data ce vor fi stabilite ulterior. Ne vom da intalnire, ca si anul trecut, de comun acord!
Astept de astazi raspunsurile voastre si voturile prietenilor care va sustin
! Mult succes!



Accesati acum blogul ei si la randul meu nu pot sa va urez decat bafta si nu uitati:

FRUMUSETEA SE INVATA!


Puf de inimi purtat in destin de vant


Din ceva banuti stransi de mama si tata, mi-am cumparat o casa. Si cum si cele mai amarate case din Orient au doua etaje si cel putin 7 camere, L-am rugat sa se roage ca a mea sa fie macar cu vedere spre NICAIERI. Dumnezeu insa, a tratat leasing-ul si a facut El ce a facut si mi-a pus rasaritul casei spre apus. Initial m-am suparat putin. Mi-a trecut la primul fulg de nea ce mi-a atins geamul de la usa din dosul inimii. M-a atins cu pudra emotiei unui inceput dorit, visat, avut, dar... nementinut.

Traiectoria acoperisului casei mele, ah ce mi-am mai dorit-o ! Stiu ca stiti copiii de vor sa se dea si in carusel, apoi in masinutele alea colorate, insa nu stiu ei ce-i aia lipsa de bani sau suparare... Casa visurilor insiruite catre El a fost desenata (cam) cu acelasi miros de vise. Aveam si mansarda. M-am luat cu sters de praf de amintiri si era sa uit. Uitasem sa va zic, nu? Hmmm.. da !!! Sunt o novice in sufletul geamurilor largi prin care atingeam cu genele lungi cerul, iar cu Dumnezeu ma ciondaneam pe albastrul verde al ochilor ce nu mi l-a definit. Ei, pana si El mai oboseste. Il iert si de data asta. Il iert, ca albastrul cerului din cerul Lui, se dueleaza cromatic cu infinitul din ochii mei. Cand deschid ochii, in mansarda cea noua.

Mi-am construit cu arhitecti de seama, largi si impunatoare culoare, din granit efervescent si zambitor. Am vrut multa lumina. Asa ca am spart in mii si mii de locuri, sa las Rivala Intunericului sa treaca prin mine, sa nu scoata niciun sunet, insa sa ma faca sa ma gandesc la ea toata ziulica. Da, de Lumina era vorba, evident. Lumina era... cum sa va spun... cand ascutita si usor imi atingea parul si mi-l ranea, cand fulg de lebede in dans de copii. Am sa va mai spun de Lumina si cand se lasa usor negrul ingerilor peste albul meu.

Casa mai are si cateva biblioteci. Am comandat sa fie toate cartile copertate in rosul lui Rubens. Iar de tavan sa se legene dupa fiecare bataie de ora 12, un sac de flori de vise. Tocmai ca nu-mi plac florile prea mult. Am mai comandat multe rame si cuisoare mici. Am sa umplu peretii cu franturi de noi sau mucegaite vise. Bat cuiele incet, sa nu se sfarame tencuiala vesnic odihnita. Si sa nu trezesc pasiunile din amorteala. Am un singur dormitor. As scrie AM AVUT, insa ar trebui sa va explic prea mult culmea oarbei disperari si nu-mi permite ceasul de pe holul din subsolul inimii stangi. Dormitorul. Era rosu. Era verde. Nu ma lupt cu vreun daltonism sentimental insa chiar asa era. Avea patul pe mijloc de inima dreapta si albul lui molipsitor te sustinea pe marginile lui... atat de aproape de bataia reala a inimii stangi...

Aveam si o bucatarie. Imi place(a) sa bag in cuptor seara inainte de a ma certa cu Luna, cate un fel chinuitor de mancare aburinda, care pana si celui mai nepofticios gurmand, i-ar zgaltai serios simturile. Aruncam miros de rozmarin si stropi de vin rosu secatuit de dor si... gata. Gandeam deja afrodisiac. Si mai aveam in casa... un pian ars de soare-mpleticit de doruri largi. Era tot alb... Cu partiturile usor indoite la colturi de firescul banal al lui Dumnezeu. Stiati banuiesc, ca e una din slabiciunuile Lui. Muzica de... inimi.

Intr-o uitare a noptii insa, se auzeau certuri de nori. Au inceput sa planga. I-a invatat tot Dumnezeu cum se face. Lacrimile lor mi-au atins mansarda si in ploaie de vara tarzie, mi-au daramat-o. Pare-mi-se ca am plans si eu cateva luni. Apoi i-am invatat explicatia. Cum a cui? A acrei resemnari. Au urmat vijelii de zile si intreaga casa mi-a fost daramata. Nu cred ca are rost sa va atarn si voua poze pe pereti, cu mine manjita de var sentimental de gri tulbure.

Cred doar in taria vietii. Si in taria visului meu. De a avea o casa. Are dreptate Dumnezeu cand imi spune mereu aceleasi si aceleasi cuvinte. Nu i-am spus la sedinta din toamna ca o vreau si pe viata. Da, la casa ma refer. Acum e melanj-ul amintirilor in urma casei. Totul ma desparte de ea. Oamenii, distanta, poate chiar si destinul. Poate pentru ca nicio fericire nu poate fi reala fara timpul dureros al disperarii, ca timpul nu m-asteapta sa ma-ntorc.

Tu stii ca e vorba de tine. Insa mi-am permis sa te descriu arhitectural si drept. Ma vei citi si vei ascunde orice traire. Un barbat nu va plange decat odata cu ingerii. Sa se lase confundat. Si totodata atins de aripile lor frante de dor... si de vesnicia mea !

miercuri, noiembrie 17

GALA BCR Sperante 2010 & Salvati Copiii



La romani, mai intai se aud cantecele si apoi rasare soarele, spunea Iorga. Metaforizez (delicat) fraza spunand ca la romani, soarele rasare cand glumele lui Dumnezeu -copiii- invata sa rada. Imi delireaza grav sufletul cand dau de copii. Scepticismul meu in fata lor e usor timid, fara scapare initial. Nu sunt amatoare de plansete, dar de glasuri sculptate in traditii si talent, da. Usor pielea parca nu mai sta acolo unde a lasat-o El si se ridica catre Sus... Emotia e indescriptibila la vazul minunilor ce au culoare, forma si... un asa continut.





Incep cu pianul... care daca ar prinde statut masculin l-as cere de barbat fara sa stau sa recunosc vreun portativ aparte sau sa ating Re-ul de doua ori. Anton, m-a innobilat cu trairi ce rar mi-au fost smulse din fluida tragere de inima catre copii. L-am felicitat, iar el mi-a multumit cu ochii (cei mai mari si frumosi) posibili si mi-a zambit ca un om mare.

(Anton Gavrila - pian)

Italiana mi-o atingea de suflet mama, prin copilarie si imi (cam) placea... Stefan, mi-a atins si mai mult latura firava a mintii si a intensitatii cu care traiesc momente de genul. Pe langa vocea curata, miscarile scenice m-au lasat fara glas.

(Stefan Atirgovitoaie - voce)

Un sunet spart, greoi, complicat, Andrei l-a facut sa para dulce, masticabil si plin de... sens. Nu cred ca multi s-ar incumeta sa cante la un asa instrument cu atata pasiune si curaj. Ei bine el, in mediocritatea anilor sai, reuseste sa stapaneasca cornul, cum presedintele tara.

(Andrei Aiordachioaiei - corn)

Diana e un vulcan noroios plin de lava pe alaturi. Nu are nevoie de momente triste, ca le stapaneste prea bine pe cele perfecte din viata ei. Ca de exemplul vocea. E incredibila.

( Diana Petcu)

Am plans in public arareori. Frumoasa Mariana insa, e principalul vinovat pentru care lacrimile nu mi-au stat decat pe obraji, cand i-am auzit buzele susotind cu naiul, in Doina de jale a maestrului Zamfir. Vorba "pana la lacrimi" uite ca a prins si la mine contur... Iar naiul, a devenit astfel a doua slabiciune dupa pian.

(Mariana Preda - nai)

Franceza impecabila am auzit-o cel mai des in filmele frantuzesti interminabile la care privea acaparata mama, cand eram si eu la randu-mi copil. De data aceasta, Moise Ion, a fost unealta ce mi-a spart emotia in si mai multe bucati, reci, greu de topit. Nu am auzit, NU AM AUZIT, a mi se scuza intentionata repetitie, Un Je t'aime cantat asa impecabil, dupa Lara Fabian incoace.

(Moise Ion Badulescu - voce)

Micuta, dar Mare. E Malina. Cand alte fetite se gandesc ce rochii sa ii mai creeeze papusii de pe noptiera, ea discuta serios, intre 4 ochi, cu arcusul. Discuta noile miscari si noii timpi, pe alocuri isi mai si zambesc. E fermecatoare si fascinanta! Tine vioara atinsa usor de corp, de zici ca zboara. Se joaca cu arcusul si rade cu corzileeee.

(Malina Ciobanu - vioara)

Folclorul prinde contur cand te afli atat de aproape de sensul sau adancit de traditii, oameni frumosi, sunete calde si perfecte. De-un perfect scos din tipografia folcorului autentic. Mihaela, Adriana, Georgiana, mi-au smuls chiote, zambete, voie buna dar si... vesnica emotie. Si era sa uit... au facut cu inima de copil din mine, incursiune in trecutul meu atat de frumos, aducandu-mi aminte, cum faceam din curtea bunicilor, sala de spectacol pentru vecinii curiosi. Nu aveam microfon, doar pistilul mojarului vechi de ani buni si putin (mai mult) talent...

Mihaela Ceana, Adriana Sofica, Georgiana Pandele - folclor)


Mi-au trezit regrete, cum de fiecare data patesc asta cand mai aud vreun sunet uns de dragoste al unui pianoforte YAMAHA, sau a unui sunet plin de insemnatate al poporului meu, uns de traditie si culoare spirituala.

Multumesc BCR, Romani CRISS si Salvati Copiii. Datorita lor, copiii de mai sus prind ingerii de aripi si cunosc mai bine cerul...

Onorant, e ca artisti consacrati precum Luminita Anghel, Gabriel Cotabita, Vlad Mirita, Marian Ionescu, Florin Grozea, Cornel Fugaru, Ionel Tudor, Andrei Tudor, Andrei Kerestely, Sava Negrean, Constantin Enceanu, au pus suflet la realizarea acestui amplu proiect.

In numele Salvati Copiii dar si in calitate de OM, multumesc prin innodare de noi vise si izbanzi! Si va invit sa ascultati cd-ul BCR Sperante 2010, achizitionandu-l!

Multumesc si lor,copiilor, pentru zambetul tamp ce mi-l afisam fara retinere pe chipul usor matur, la iesirea din Sala Radio.

marți, noiembrie 16

Intuneric luminat




Inca ale mele lacrimi nu ti-au sters mirosul. Si vocea. Nici vantul nu mai bate cum la-nvatat Dumnezeu, nici lacrimile nu mai curg dezordonat pe ganduri. Albastrul cerului seamana negru safir si culege in zori ce tu n-o sa mai vezi. Promit c-o sa ma bucur eu pentru retina ta, ce-ar fi dansat nepasatoare in culori. As da caldura de afara, la schimb cu o ploaie obosita, ca sa-mi amintesc plecarea ta. Insa tu ti-ai ales poate, stand la masa cu Dumnezeu intr-o zi de toamna, o zi uitata deasupra norilor, de-un calm colosal si de-un euforic cald indus de palmele ingerilor ce-ti aplaudau venirea catre ei. Privesc peste umar, stiind ca-mi va fi repetitiva starea... De ce? Inca sper sa mi te joci in parul ud, iarna prin nimicitoare viscole si suflete ninse. Nu ma afund in detalii de vieti insirate pe tavi platinate, insa opulenta vietii tale imi va magaia privirea de fiecare data cand visele noastre se vor juca "De-a v-ati ascunsea ..." pe labirinturile dintre Rai si Pamant. Nu sunt intr-atat de revoltata ca altii. Sau poate vulcanic in mine se zbate intre uscat si fierbinte o lava nu tocmai prietenoasa. Nu caut nici motive. Nu as mai vrea parca nici raspunsuri. Am retinut niste vorbe de curand care parca fac parte din tiparul asta intinat...

Nu exista drum inapoi, pentru ca Dumnezeu te duce cu El, inainte!

Dumnezeu sa te odihneasca in pacea dorita !




Praga...


Rasfoind-o pe Floriana Jucan, am dat de poemul simfonic pe care Smetana, compozitorul ceh care-si disputa intaietatea cu Dvorak, i l-a dedicat apei ce strabate Praga…

Fabulos!

Scrisoare… intima! ;-) | Horia Brenciu...



Horia! Se tine de surprize...

” Ce iubesc eu la prietenii mei e faptul ca sint sensibili! Ioana, de exemplu, e ca o carte deschisa pentru mine, lucru pe care-l apreciez foarte mult la ea. Cind i-am citit gindurile sau mai bine zis scrisoarea, mi-a smuls mai mult decit un simplu zimbet! ” ....

Nu-i asa ca LUCRURI SIMPLE sunt de-ajuns?

sâmbătă, noiembrie 13

OCEAN’S ELEVEN, Horia Brenciu si Orchestra…


11.11.2010. ora 11. 11 talentati si...





o seara incendiaraaaaaaaaaaa.

„Un eveniment reuşit e o sumă de lucruri simple. Complicat e să le faci să funcţioneze bine împreună. Cu asta mă ocup eu.”, spunea Horia... Ei bine, fir-ar. Si de data asta a facut din spectacol, extra show. Recunosc, nu ma dau in vant dupa artistii nostri... Insa Horia, are "ceva-ul" ala al lui care nu-l pune in aceeasi categorie cu restul...

A little less conversation, a little more action please
All this aggravati
on ain't satisfactioning me
A little more bite and a little less bark
A little less fight and a little more spark
Close your mouth and open up your heart and baby satisfy me
Satisfy me baby
Come on baby I'm tired of talking
Grab your coat and let's start walking
Come on, come on
Come on, come on
Come on, come on
Don't procrastinate, don't articulate
Girl it's getting late, you don't sit and wait around

…………………………………….

"Evadatul" Horia, cu catusele puse, cu zambetul lui (excesiv de) sarmant, cu miscari lascive, ne acaparase deja. Ne-a dat o porţie de... magie.

Magia e ceva ce nu poate fi explicat. Dar, atunci când e acolo, o simţi. Cu tot corpul, căci e o experienţă cât se poate de senzorială. Ea combină sunetele potrivite, lumina potrivită, temperatura potrivită, mirosul potrivit – chiar şi gustul potrivit... Magia e acel ceva care face ca totul să fie perfect!

Multumesc.... HB Orchestra :

Horia - explozia ce nu ma raneste decat atat cat e necesar, plin de viata si de frumos...

Andreea Miclici – minunata, cu un suflet atat de maaaaaaare si cu un zambet asa curat, ce a scris versurile pieselor "Septembrie,luni..." si "Lucruri simple", care aseara m-a coplesit si m-a cam lasat fara cuvinte, pentru ca la randul sau mi-a spus cuvinte poate prea mari...

Nicolae Eduard – pian... dar si o voce tare tare frumoasa…

Iulian Corlateanu...

Vaduva Marius...

Harvis Cuni Padron – energie vie scrie pe el...

Horatiu Bosca...

Sergiu Berindei...

Cristian Cretu...din cauza lui versurile pieselor scrise de Andreea suna atat de bine!...

....

Multumesc ca am ras cu lacrimi (cand barbatii si-au bagat nasul in clutch-ul meu, iar Horia mi-a "raspuns" la telefon si "s-a scuzat", sustinand in fata "iubitului" ca nu este decat un prieten care tocmai a iesit de la dus), ca dupa seara cu voi am ramas fara voce, ca am dansat cel mai frumos blues, ca or sa ma doara picioarele si palmele mult timp de acum inainte, ca din cauza voastra am (re)intalnit prieteni dragi, ca inca VIBREZ!

Sunteti minunati! Iar TRIBUTE e ideal...

















vineri, noiembrie 12

Just Eat Pray (and)Love


Dupa ce am citit Elizabeth Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubeşte, m-am redescoperit. Intr-un mod tare tare tare frumos, unic si de durata. Dupa ce am vazut si filmul, mi-am conservat reinventarile tare tare tare usor. Vi-l recomand cu caldura si va recomand sa aveti mai mult timp pentru voi. Pentru voi insiva si... pentru sufletul vostru.

Ca protagonista pe Julia Roberts si ca producator pe Brad Pitt, besteseller-ul nu avea cum sa nu ajunga in top.

O femeie ambitioasa ce pleaca in lume. In Italia, gusta la dolce vita si deliciile ei culinare, punand pe ea "cele mai fericite 12 kilograme din toata viata". In India, afla intr-un ashram, prin asceza (trezire la 4 dimineata, meditatie si frecat de podele), ce este cautarea spirituala. In Indonezia, incearca sa-si reconcilieze trupul cu sufletul, sa descopere echilibrul care se cheama fericire - si isi gaseste marea dragoste.

Nu-i asa ca uneori, fericirea se afla la capatul lumii?!



miercuri, noiembrie 10

ZARA NOVEMBER Women 2010


Zara November se zbate tot intre rural si urban, indeplinind cererea oricarui locuitor din Seattle ce isi comanda cafeaua preferata, intr-o cafenea de la marginea orasului. Cu jachete din piele inspirate din anii ′70, pullovere scurtute si jucause, in nuante supuse florilor de tei si a caffe latte-ului preferat, se afirma colectia lunii noiembrie. Fetele de la oras care vor sa fie partase sufletului lor usor poetic (si romantic) ce isi petrec diminetile in aer proaspat de munte si serile la lumina lunii neobosite, au acum cu ce sa-si alimentee dorintele. Pelerine hibrid de un untos savuros, tricot in fuste trecute de mult sub glezna, carouri si palete de maro, portocaliu si toate bejurile posibile, toate aruncate parca la intamplare. Dar o intamplare gandita! Jeansii slim din denim strech raman IN, stilul barbatesc de asemenea ramane pe podium. Incaltamintea masculina oricum m-a fermecat de-al lungul timpului, insa acum parca mai mult ca niciodata. Pentru ca au revenit in forta! Imi mai place catifeaua raiata, in mix de nuante. Voua?

M-au mai preocupat luna aceasta si tinutele office pentru ca din rau necesar mi-au devenit cele mai bune prietene. Si ca un secret, intre mine femeia si tu barbatul care poate intamplator citesti, mai bine prietene din bumbac natural, decat din uman sintetic. Ma scuzi pentru onesta metafora. Revenind, va aduc la cunostiinta: camasa ramane un vesnic si neinfricat accesoriu al femeilor ce se respecta iar pantalonii cu buzunare barbatesti si aer boem, atinsi de curele fine din piele, parca indulcesc tiparele. Atentie! Cand spun pantaloni imi permit sa spun si pantaloni scurti. Da! Pantaloni scurti office! O sa fiti atat de placut surprinse cum seful adulmeca elegant prada...

PS1. Arunca-ti o vesta din blana pe umeri inainte sa iesi pe usa...


ZARA va propune…




PS2. Pe astea doua tinute le-as alege de departe... Jeanjii iubitului atat de SEXY, tricoul preferat cu imprimeu fresh, bolero-ul gri sobolan tricotat, incaltari masculine cu siret si mi-as arunca pe umeri paltonul atat de soft. Sau... pantalonii cu buzunare (tot barbatesti), camasa alba si un pulover in carouri mari rebele, talia marcata cu o curea subtire din piele camel si nu-mi uit geanta hard pamantiu. Aaaa, sa nu uit. Nu-mi uit nici incredere in mine. E notata mereu in CV, in dreptul hobby-urilor. Da! Perfectionare in stima de sine.



Voua va propun…









Si? V-am convins? Daca nu, ascultati o chitara acustica... O sa aveti pofta de shopping instantaneu. Sa imi spuneti ce v-ati achizitionat, impatimitelor. Da?