joi, iunie 30

Sa militam in numele... SPORTULUI




SPORT, sporturi, s.n. Complex de exerciții fizice, de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări, de a educa voința, curajul, inițiativa, disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități.

Cuvântul sport are o lungă istorie, avându-şi originea în cuvântul latin deportare, care printre sensurile sale primordiale, însemna a ieşi afară pe poartă adică a ieşi în afara zidurilor oraşului pentru a se dedica la activităţi sportive. Tot din acest termen, îşi au originea înprovensalul deportar, spaniolul deportar şi francezul despoter (dvertisment, distracţie); de la acest cuvânt francez a luat, în engleza din al XIV-lea secol, termenul disport, ce în preajma, secolului XVI, s-a transformat în sport.

Studiul dezvoltării sportului în istoria umană, poate arăta schimbări sociale semnificative survenite de-a lungul secolelor, în diferite culturi. Conceptul de sport ca o activitate ce implică abilităţile umane de bază, fizice şi mentale, urmăreşte îmbunătăţirea acestor abilităţi pentru a fi utilizate mai eficient şi sugerează faptul că sportul este probabil la fel de vechi ca dezvoltarea inteligenţei umane. Pentru omul primitiv, activitatea fizică a fost doar un mod de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele despre natură şi, în aceeaşi măsură, un mod de a stăpâni mediul din jurul lui.


Vreau sa militam pentru SPORT. Vreau ca dimineata odata cu obijnuitul spalat pe dinti si fata, sa alocam timp religiei fizicului si anume SPORTULUI.

Cum Seneca spunea ca drumul sportului e lung, dar te duce la inaltimi nebanuite, cum Muhamed Ali spunea ca in salile de sport nu se nasc campionii si cum sportul national al romanilor SPER sa nu fie doar goana dupa functii, sa facem SPORT.

Sa invatam si, inainte de toate, sa acceptam sa concuram cu noi, e vorba de conceptul de a fi mai bun ca ieri. E vorba de incredere, de respect. E vorba de victoria ta, in fata ta.

POT, IMI DORESC, SUNT. Si sunt pentru ca imi doresc si pot.

Sa radem chiar in stilul unicului Cioran: Să nu uităm că există în lumea asta pumni, strigăte, palme, marşuri, sport, femei, vulgaritate, cu ajutorul cărora înfrângem temporar tristeţea.

Ei bine, vad tot mai multi practicanti de sport ca must, dar nu ca gratie a spiritului. Nu vad tinerii ce isi mangaie kilogramele zi de zi in timp ce mai descopera cate un ambalaj nou la o punga de chipsuri, alergand, mergam la sala sau de ce nu practicand un sport care sa le dezvolte cel putin capacitatea de a se respecta pe sine. (Shht, ramane intre noi ca absolut orice SPORT are menirea asta. De autoeducare a sinelui.)

Vad in parcuri alergand doar trupuri impecabile, care cu siguranta au invatat ce e acela cult al sinelui. In rest? Unde sunt cei care participa la concursuri de mancat shaorma, baut beri direct din butoaie sau inghitit cat mai multe meniuri fast-food pe ora?

Domnilor, cum e sa simtiti in locul unui abdomen plat, unor coapse ferme, unui posterior impecabil, unor brate fine, o burta din care ai afuma cea mai buna sunculita de Craciun sau niste picioare din care-ai face cea mai buna ciorba de os afumat?

Doamnelor, cum e sa simtiti ca aveti in locul din dreapta in pat, seara de seara un urs polar cu trup de Yeti?

Si daca tot nu v-am convins, sa va enumar cate SPORTURI sunt, ca sa nu va aud ca nu aveti de unde alege:


A-B-C-D

Aerobic

Aeromodelism

Aikido

Alpinism

Atletism

Arte marţiale

Automobilism

Badminton

Balet

Baschet

Baseball

Biatlon

Biliard

Bob

Box

Bowling

Bridge

Caiac-canoe

Canotaj

Carting

Călărie

Ciclism

Cricket

Culturism

Curling

Castellers

Dans

Darts


E - F - G - H

Echitaţie

Fitnes

Fotbal

Fotbal american

Fotbal tenis

Formula 1

Futsal

Gimnastică

Go

Golf

Haltere

Handbal

Hochei pe gheaţă

Hochei pe iarbă

Hochei subacvatic


I - J - K - L

Înot

Judo

Karting

Karate

Kick-Box

Kitesurfing

Lupte


M - N - O - P

Motociclism

Nataţie

Oină

Olimpism

Orientare

Planorism

Parapantism

Paraşutism

Patinaj artistic

Patinaj viteză

Paintball

Pentatlon

Pescuit

Petanque

Polo

Popice


Q - R - S - T

Raliu

Role

Rugby

Rugby subacvatic

Sanie

Sărituri cu schiurile

Scrabble

Scrimă

Scufundare

Scufundare liberă (în apnee)

Skeleton

Snowboard

Snooker

Speologie

Streetball

Sport electronic

Sumo

Şah

Schi

Surf

Tae Bo

Taekwondo

Tenis de câmp

Tenis de masă

Tir

Tir cu arcul

Tir dinamic IPSC

Tir subacvatic

Triatlon


U - V - W - X

Unifight

Vânătoare subacvatică

Volei

Wrestling


Y - Z

Yachting


Sa militam pentru a ne educa practicarea unui SPORT!

Si daca ai ajuns pana la ultimul rand, te rog, imprastie vestea…

In numele SPORTULUI, multumiri.

miercuri, iunie 29

Sfintul Petru si Pavel, iubirea si ...omul


Sa tinem intr-o mana azi, cheile Imparatiei Cerurilor si intr-o mana sabia-Cuvantul Lui.
Si sa tinem in suflet, IUBIREA. Ce e mai frumos decat sa arati Sfintilor ca le-ai inteles dorinta?

Sfintii Petru si Pavel sa-si cobore-n noi nu numai lumina, ci si iubirea, daca inca n-am invatat-o!

Amin in inimi, in gand, peste toti romanii. AMIN!...




Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde la manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. (Ep 1 Corinteni 13 - Imnul dragostei)

luni, iunie 27

joi, iunie 23

Un cuvant, o silaba si trei litere: DOR


Sa ne dam timp sa (re)invatam DORUL. Sa fim umani, nu subumani.

Sa invatam sa separam dorul rational, de cel irational.

Sa separam dorul marit, argumentat, puternic, de cel nebun, fara directie, tinta si finalitate.

Nu e important ca pleci, OMULE, important e sa te intorci.

Si niciodata nu dispera. Cineva mereu de asteapta. Iubirea este dor.

Ca… cel mai mai mare dor pe care il are Dumnezeu este pentru noi oamenii.

Este marea lui pasiune si marea lui slabiciune: omul. Dumnezeu se bucura de omul drept.

Ca insusi El zice: -Ale mele toate, ale tale sunt!

Invatati sa va fie dor. De dor.



miercuri, iunie 22

ROGVAIV



Sunt zambet Rosu

Cand peste mine noaptea timida dezmiarda.

Sunt rosu de zambet. Rosu.

Sunt zambet, ce-a-nvatat sa si piarda.



Sunt zambet Orange

Cand peste mine soarele-abia saruta

Sunt orange de zambet. Orange.

Sunt zambet, ce-n suflete pana si cerul il muta.



Sunt zambet Galben

Cand peste mine dimineata rasare.

Sunt galben de zambet. Galben.

Sunt zambet, ce crede-n dulcea-amara casare.



Sunt zambet Verde

Cand peste mine-nverzesc oamenii iar

Sunt verde de zambet. Verde.

Sunt zambet, in vis, in vis liniar.



Sunt zambet Albastru

Cand peste mine ziua iubeste

Sunt albastru de zambet. Albastru.

Sunt zambet, ce lumii si-n linisti vorbeste.



Sunt zambet Indigo

Cand peste mine nori vin navala

Sunt indigo de zambet. Indigo.

Sunt zambet, ce paradisul terestru razvala.



Sunt zambet Violet

Cand peste mine-i plin de luna

Sunt violet de zambet. Violet.

Sunt zambet, ce doar mii de zambete-aduna.



Sunt zambet Curcubeu.

Cand peste mine rasare-Atotputernicia

Sunt curcubeu de zambet. Curcubeu.

Sunt zambet, ce-nvata din timp vesnicia.

duminică, iunie 19

Da. Oamenii au (si) aripi.



Mi-ai atins trupul cu vorbele si atat. N-am apucat sa-ti multumesc, ca ai plecat chiar inainte de-ati exclama venirea. Stiu doar ca n-a fost vis sau cine stie ce eroare de suflete necunoscute-n vis. Mi-ai trecut mainile prin par cand eu numaram de cate ori mi-a trecut vantul prin gene. Eu ti-am atins trupul vid cand nici nu stiai ca sub palmele mele moi sunt raspunsurile palmelor tale pline de… vise.

Ne-am cunoscut din alte cunoasteri stiute si ne-am acceptat vag vietile atinse intamplator. Si ne-am pasit drumul destul de scurt incat sa fie vis si destul de lung cat sa fie realitate. Mda, nici noi nu stim ce-am fost, daramite sa mai stim acum ce suntem.

Aripi, oameni, sau oameni inaripati de-al vietii zbor.

Ne-am asezat sufletul in suprapunere de luna plina cu cer mut si, le-am lasat pret de cateva ore la trancanit in voie. Nu am povestit prea multe-ori ca stiam unul despre celalat atatea incat orice ar mai fi spus unul, ar fi fost stiut de celalalt si invers, ori ca a te confunda cu misterul e o existenta de putini palpata si noua ne place tot ce-i diferit si savuros.

Vorbeam de atins de trup… Da. Si cand mi l-ai atins parca nici nu erai tu cu mainile acolo. Alt rand de maini parca, iti mascau venirea pe pamantul meu. Ca sa nu te mai recunosc, la alt cer mut de luna plina.

Mai lunga ti-a fost tacerea decat venirea, insa te-am iertat. Asa-i la noi pamanturi si opriri de zbor, calatorule.

M-ai invatat insa ceva si nici nu ti-ai dat seama. Sa ma bucur de plecari ca si de veniri. Constanta lor e-n viziunea noastra de a vedea dincolo de ele, spre infinit. Poate aripile-ti stiu cerul si poate au vrut a-l stii si pe-al meu. Te-ai poticnit insa in ceea ce nici prin gandul zburatec nu-ti trecea. In calea vantului. Asa ai aflat si tu ca si in zborurile scurte sunt mari vijelii de inimi.

Pana la urmatoare vizita de-albastru cer, ascunde-te-n noaptea ta plina de alte aripi si alte soiuri de vanturi ce duc care mai de care, in nestiute departari.

Eu imi tin de urat zborului meu independent, viu si linear.

Iar tu de vei reveni, sa ma anunti de asta data.

Ca sa am timp sa tratez cu vantul, deschisul de inimi si sederea ta.


foto: Michael Poliza

miercuri, iunie 15

Furtuna de dinaintea... Paradisului


Plecarea in Paradis a inceput cu furtuni de tot soiul...
Maine insa nimeni si nimic nu imi doboara bataile de aripi.
Va voi lua cu mine si va voi arata alta lume. Promit.
Pana atunci va familiarizez cu zborul meu inalt...

PS. Aici Dumnezeu paseste odata cu tine pe pamant.
Asta ca sa nu spuneti ca tin pentru mine secretele.


luni, iunie 13

Un glas



Tu, omule, ce esti pana la urma?

Ce vrei sa fii cand m-ametesti ca nu mai esti

Acela ce tot om ce scurma

In alte ceruri pamantesti?


Tu, omule, ce esti tu dimineata-n zori?

Ce vrei sa fii cand ma tot minti ca taci

Acela ce nu are-alegatori

In alt rastimp, fugaci?


Tu, omule, ce esti tu ziua-n mijlocire?

Ce vrei sa fii cand timpu-ti pare stors

Acela ce nu crede-n poticnire

In alta parte, neintors?


Tu, omule, ce esti in plina noapte?

Ce vrei sa fii cand m-ametesti ca nu mai esti

Acela ce nu crede-n dor de soapte

In alte lumi, traiesti?


Eu, OM-aud, vad, miros, simt si tot gust

Din larg potir ce se numeste viata

Eu, om, cu-ntreg destin nejust

Din noapte, miez de zi si iarasi dimineata.

Se-aude-un glas in nemuriri:

-O, minune, nu te mai chinui a te desface,

(In cerurile-mi groase-n omeniri)

-Ai suflet alb, cu multa pace!



Glas: Mario Rvsescv

Artist, foto: Cristina Lazar

sâmbătă, iunie 11

Scrisoare adusa pe aripi... spre tine.



Om ca mine,


Ma-ntreb in unele dimineti de unde ai atata iubire de dat… si nici macar nu-s barbat. Te rasfoiesc repetitiv uneori, fara sa ma plictisesc, te las cateva zile in pace, dupa care iar iti iau paginile la mirosit si privit. Ochii tai ma invata cand sa privesc cerul, cand sa privesc adanc in ochii omului drag, cand sa ma regasesc si identific cu cate-o dumnezeiasca floare, cand sa fiu coama de cal purtata de vant fara pretentii, cand sa stiu sa intorc spatele ca sa primesc dupa si mai multa dragoste... Doamne, cate m-ai mai invatat.



M-ai invatat sa-mi desenez biserici in suflet, nu se le pictez pe strazi ude, injumatatite de credinte moarte. M-ai invatat sa-mi prind soarele in par atunci cand nu mai stiam nici unde mi-e cerul si, m-ai invatat sa ma confund eu insami cu razele lui. M-ai invatat sa-mi si ascund ochii dupa altii si, sa am puterea sa privesc si prin alti ochi decat ai mei. M-ai invatat sa ma privesc in oglinzi in care nu-mi vedeam trupul, ci mintea. M-ai invatat sa nu-mi uit inocentele din inima si sa-mi scot la lumina mereu ce am mai pur, simplu si nemestesugarit caracter. Oh, m-ai invatat sa fiu si fluture. Doamne, ce albastru perfect aveam pe aripi si ce nori mi se afundau in mine.
Mi-am asumat zborul si m-am inaltat. M-ai invatat sa-mi pun degetele nu pe pian, ci pe note... Sa mi le repun, de fapt. Si in timp ce cant, sa pot si sa raman cu picioarele lipite de pamant si cu mainile sa ma chinui sa prin de mana cerul. M-ai invatat sa fiu lebada pe lacuri ce numai eu le vedeam si altii le credeau perfecte soluri. M-ai invatat sa nu-mi uit tara si sa-mi iubesc nemarginit talenetele ei nemuritoare. Si m-ai invatat intre timp sa nu-mi uit inima niciodata pe alte porti nedeschise. M-ai invatat sa fiu copac odata cu cartile citite si sa simt pamantul miscandu-se sub picioare si cerul deasupra iubindu-mi crengile infinite. M-ai invatat sa ma arat dupa usi batute-n geamuri: niciun mister nu e mai colosal decat o femeie inramata. M-ai invatat sa vad dincolo de lumini: aripi, ingeri, sfinti si culori. M-ai invatat si sa-mi numar dragostea cateodata
.

M-ai invatat sa-mi pun masti, doar ca sa am ce scoate cand deja el ma cunoaste prea mult si nici macar nu mai e necesar s-o fac. M-ai invatat sa citesc si sa recitesc: pagini, ganduri, poezii si fericiri. M-ai invatat ca natura iti poate numai da, nu lua. M-ai invatat despre pasiuni sa le scriu, apoi sa le exprim. Ce emotie, ce adevar! M-ai invatat sa vad in florile albe nu numai nonculoare, ci puterea crearii lor si m-ai invatat sa nu ma tem de nimic. M-ai invatat sa nu uit niciodata cum sa tin mainile in rugaciune si m-ai invatat mereu sa nu uit ca am si aripi, nu doar maini. M-ai invatat ca oamenii raman la fel, doar anii trec si atat, iar batranetea e cea mai mare binecuvantare a omului. M-ai invatat sa nu-mi tin cartile pe alt raft decat al sufletului si, sa nu le imprumut decat tot mie. M-ai invatat sa privesc dincolo de mic, ca doar asa pot vedea marele. M-ai invatat sa vad infinitul, nu coloana. M-ai invatat sa nu-mi fie frica sa mangai, sa iubesc cu mainile. M-ai invatat sa nu ma imbrac mereu, m-ai invatat ca golul, vidul si dezgolitul capata sensuri mai puternice decat ambalajul firesc si banal. M-ai invatat in afara de zbor de fluture, sa imi opresc cate-un fluture pe buze la fiecare vara. M-ai invatat sa fiu arta, doar ca sa ma iubesc tot atat de mult pe cat as face cu insasi arta. Si nu in ultimul rand m-ai invatat cum se ia omul de mana si se invata mersul.
Nu-ti multumesc. Iti doresc doar nemurire. Si sper la randu-mi sa-ti daruiesc macar dublu din cate mi-ai daruit tu...


Cu drag, acelasi om ca tine ce il inveti de toate.


ARTIST: Cristina Lazar

vineri, iunie 10

Rad cand imi vine sa plang


Eu stiu sa...
Voi stiti sa...





Paula Seling - Rad cand imi vine sa plang

I.
Ei stiu sa schimbe copacul in trunchi,
Ei vor sa auda cum ramuri se frang,
Ei cred ca pot sa ma vada-n genunchi
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...

II.
Ei stiu sa rupa o aripa-n zbor,
Ei vor sa imbrace in haine ce strang,
Ei pot sa puna-ntrebari care dor
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

R.
Eu stiu ca miine e o zi,
Eu stiu ca, oricum, ce va fi va fi,
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung... sa-l alung...
Eu rad cand imi vine sa plang...

III.
Ei stiu sa calce-n picioare minuni,
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang,
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

R.x2

IV.
Ei vor sa nu ma auda cantand,
Ei stiu sa rada cand pumnii mi-i strang,
Ei cred ca pot sa ma vada plangand
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

R.

Eu rad cand imi vine sa plang...

Eu rad cand imi vine sa plang...

miercuri, iunie 8

Da, viata!




Sunt tot om, fumuriu de om.

Sunt colorat. Sunt om. Sunt eu.

Sunt om, sunt colorat cam semigreu.

Sunt alb-negru. Sunt tot eu. Tot om.

Sunt tot om, alb-negru de om.

Sunt ud. Sunt om. Sunt eu.

Sunt om, sunt ud in separeu.

Sunt uscat. Sunt tot eu. Tot om.

Sunt tot om, uscat de om.

Sunt Dumnezeul meu. Sunt om. Sunt eu.

Sunt om, sunt Dumnezeu, El-eu.

Sunt ruga. Sunt tot eu. Tot om.

Sunt tot om, ruga de om.

Sunt viata. Viata de om. Sunt eu.

M-ati auzit? Sunt EU.


Pictura : Henri Matisse, Open Window

duminică, iunie 5

Viata ca o visina



Vocea ta pe sub visinul ce tocmai imi intind mana, ma face sa ma sfiesc. O vioara scrijelind a vara sparge sunetul ierbii atat de verzi si a cerului atat de inalt...

Imi vezi mana si ma intrebi de unde-mi alimentez naivitatea cu care vreau sa ating cerul... Nu iti raspund. Intorc buclele negre-n vant si ma apuci de mana cealalta.

Calmul tau ma doare uneori, in stangaciile mele atat de vizibile in fata ta. Stiai foarte bine ca mana mea se indrepta spre amaruiul primei visine coapte, nu spre ...atingerea de cer. Te porti uneori de parca nu imi cunosti poftele incontrolabile...

Zambesti ca un cer secatuit de ploi de vara si iar nu te-nteleg. Ce-i cu tine? Simt ca nu stiu cine (mai) esti... Mana mea ridicata spre amaruia placere sta intrebatoare, pe cand cealalta e in mana ta, tremuranda. Ochii verzi se uita-n ai tai-nici nu le mai vad bine culoarea, insa stralucirea lor o recunosc dintr-o mie si una de inchideri de pleoape, intrebandu-te: -Dar, ce e viata?

Imi dai drumul la mana, te intinzi in iarba, descult. Imi mangai gleznele si iar zambesti. Oh, Doamne! –Hai, zi-mi. Ce tot e viata asta?

Ma tragi usor de rochia ce-mi saruta-n locul tau coapsele putin reci, alunec peste iarba calda de soare si iubire, inchid ochii si ma prefac ca aud vioara.

Ii deschid. Atunci ii inchizi tu. Imi spui sa privesc dupa genele lungi, spre viata. Am ridicat spranceana-nu intelegeam cum pot vedea viata-n petecul ala de pamant inverzit de dragostea Atotputernicului. Respiratia se luase la intrecere cu bataile inimii. Oh, Doamne! O visina era cu bratele goale intinse spre mine. Derutata, inchid ochii. Brusc ii deschid. E reala. E viata. Oh, Doamne!

-Vezi, uneori nu trebuiesc maini intinse sa prindem intre degete visele!, spune el.

(eu tac, abia imi duc respiratia pana la sfarsit...)

-Visele sunt aici, cu noi, pe pamant. Si numai pe buze, rostindu-le, din amarui prind gustul dulce al fericirii.

Inchid ochii. Zambesc. Ii deschid. Am ramas singura. Visul a plecat la-mplinit.