...

Cand unii oameni rad ,prin reversibilitate ,altii-ngenungheaza lacrimi. E tot un fel de ras. E o revolta fata de "nu stiu cine". Data de tine insuti. Nu-ti vine a crede ca norisorul pufos,de-un alb imaculat,pe alocuri murdar,de alb murdar,stand tolanit dupa soarele de-amiaza mare,de-un rotund perfect matematic si de-un pastel orange artistic,se transforma.

In zare e roz sangeriu,un roz amortit de ganduri parca umezite de lacrimile oamenilor de care aminteam mai sus. Apare o ploaie infinit de rece care nu stie decat dansul norilor cenusii. Norisorii ofteaza obositi si trimit furtuna sa magaie muribunda zare,ce acum e de-un violet atins de ceva durere. Si asa incepe orice vijelie. Despre cum se termina,cerul inca mai cauta raspunsuri. Iar despre soare,el apare intodeauna,vorba unui om drag mie.Secretul este sa il vezi ...