Pe pietrele ce-au mers nu suflete, ci inimi
Sub fagii si stejarii ce-s sus de dor
Isi face loc si Ingerul Luminii
Flamand, timid, dand dintr-o aripa usor.
Pe cer se deschid nu usi, ci ferestre
Sub ramuri de nori ce-s verzi nefiresc
Isi murmura inima Ingerul Veste
Curat, viu, dand dintr-o aripa-ngeresc.
Pe aerul ce felinare n-aprinde, ci lasa
Sub rosu calcat in picioare de vant
Isi dramuieste din suflu Ingerul Casa
Bland, aprig, dand dintr-o aripa-n cant.
Pe caramizi ce n-au lumini, ci cristic
Sub petec de albastru rupt in zid
Isi curata lumina sa Ingerul Vesnic
Neobosit, tacut, dand dintr-o aripa-n vid.
Pe scurte vitralii ce n-au culori, ci putere
Sub rost albastrit de lumina-n trecut
Isi cauta loc si Ingerul Sedere
Pasnic, graitor, dand dintr-o aripa de scut.
Pe scari ce nu-si stiu drumul, ci rostul
Sub lemn scartait de-asa suvenir
Isi odihneste din pasi Ingerul Nostru
Smerit, nou, dand dintr-o aripa de mir.
Pe flori ce nu stiu ca-s regesti, ci emotii
Sub trunchi de stejar inlemnit de curaj
Isi aprinde lumina si Ingerul Curtii
Alb, curios, dand dintr-o aripa-a gaj.
Pe strigat de lumina ce nu arde, ci arata fiinta
Sub fire lungi de par sta soarele bagat
Isi trece trupul si Ingerul Credinta
Slab, inalt, dand dintr-o aripa a inchinat.
Pe pietrele ce-au mers nu suflete, ci inimi
Sub fagii si stejarii ce-s sus de dor
Isi ia La revedere! Ingerul Luminii
Flamand, timid, dand dintr-o aripa usor.
foto: Ioana Andreea Nitica, Manastirea Cotroceni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu