TRIBUT MAMEI

Cea mai frumoasa lectie de frumusete, naturalete si feminitate mi-a oferit-o Mama.

Nu am vazut-o niciodata mai frumoasa decat atunci cand iubeste si nu am vazut-o niciodata impartind mai multa lumina decat atunci cand copilul ei (adica eu) a bucurat-o cu cate-un lucru mic si simplu: un rand intreg de 10 in carnetul de note cand eram eleva, un buchet de flori de primavara in plina iarna, cateva cuvinte de multumire lipite grabit de usa frigiderului, o petrecere surpriza pentru aniversarea nuntii de argint, etc..

Mama, oglinda fiecarei femei din fiecare din noi, nu poate decat sa reflecte Soarele, gandul bun, nobletea, bucuria simpla, curajul de a sta dreapta in fata ta oricat de grea ti s-a parut viata la un moment dat, puterea de a iubi nelimitat.

Femeia de azi, care sunt, e femeia pe care Mama si-a dorit-o a o avea ca fiica.

Femeia de ieri, care am fost, a fost femeia pe care Mama a invatat-o temeinic cele mai frumoasesi sanatoase lectii de viata.

Femeia de maine, care voi fi, e femeia care il traieste pe AZI si-l construieste pe MAINE si mai frumos.

Farmecul unei femei tine de iubirea de sine. De aici pleaca si naturalul, innobilat cu bun-gust, atentia la detalii si nuante. Mama nu cred ca a folosit niciodata alt machiaj mai pretios decat recunostinta in fata vietii, nu cred ca a folosit parfum mai intens decat bucuria fiecarei zile si nu cred ca a folosit o crema ce ar fi putut-o intineri cel putin 10 ani mai buna decat DRAGOSTEA.

Ametiti de cele mai noi tehnologii, pierdem continuturile fine.

Obositi de noi insine uneori, uitam ca forta e in fiecare zi, iar fiecare zi ne e data ca lectie si nu numai.

Mi-am ales meseria de care ma bucur zi de zi pentru ca pasiunea inlocuieste intotdeauna cuvantul “trebuie” si am ales sa imi daruiesc cel putin o ora pe zi pe care-am denumit-o “O ora cu mine”. Am ales sa nu imi ingradesc libertatile si sa imi traiesc fiecare minut nu ca si cum ar fi ultimul, ci primul.

Si sunt fericita.

Ca sunt femeia ce mi-am dorit sa fiu, ca nu-mi lipseste in nicio zi zambetul din CV-ul vietii si ca am avut si am o MAMA pentru care nu as ridica statui, nici nu as scrie carti, nici nu as picta-o. Ci i-as darui zi de zi parti din mine si din Cerul meu infinit, ca in fiecare zi sa renasca ca in final sa fie nemuritoare.

Si-am reusit pana acum.

Sa nu treaca zi in care sa nu-i spun TE IUBESC si MULTUMESC.

Ioana Andreea,

fiica, femeie, om. 

Copyright: Ioana Alexandra Bica

Eu, FEMEIE. Sau TARANCA din Muscel

  

Despre FEMEILE-femei, numai de bine.

Si aici vorbesc si despre cele ce nu fac nimic si despre cele ce fac. Indiferent de situatie, ambele cazuri sunt fericite. Femeile care nu fac, nici nu vor face vreodata, femeile care fac, mereu vor face. Ecuatie simpla, ca viata unui barbat (adevarat).

Despre FEMEILE-altor femei, numai iubire.

Si aici vorbesc despre femeile care nici nu fac si nici nu vor sa faca. Sunt intr-un "lasa-ma sa te las vesnic", dar totodata intr-un "sper ca a observat toata lumea ca sunt cea mai buna." Ambele cazuri sunt invalide, ca viata unui barbat luat (sau agatat inca de fusta mamei).

Am avut Bunici eroine si am o Mama eroina. Si cand spun EROINA, nu ma abat de sensul real din DEX si anume cel de "femeie care se distinge prin curaj, vitejie si abnegatie in diverse imprejurari."

(Si acum fie vorba-ntre noi:

-Ati mai vazut de la bunicile si mama voastra, incoace, EROINE? Eu, nu.)

Doamna Chiajna, doamna Elina, Ana Ipatescu, Regina Elisabeta, Ecaterina Teodoroiu, Regina Maria, Elena Lupescu, sunt femei care-ar trebui sa se regaseasca in fiecare din noi. Nu din dorinta unui aer desuet ori nobil, ci pur si simplu din dorinta de A VREA, A PUTEA, A FACE. Cele 3 verbe, o eroina le poarta odata cu sangele ce-i mangaie inima, cu ochii ce-i mangaie dragostea, cu mainile ce-i scriu istorie.

Ar trebui sa vrem ca fiecare in parte, sa purtam in noi, parte din ele. Fiindca ele sunt trecut, iar noi prezent si viitor. Si fiindca prezentul si viitorul nu ar fi fost aici fara existenta unui trecut.

FEMEILE-altor femei, de care va vorbeam mai sus, vor totul. Altminteri nu le-nteleg indrazneala hotiei orisicarei identitati iesite-n parcursul lor uman. Ele nu vor, nu pot, nu fac. Desi ele-ar sustine cu taria unei eroine contrariul.

Ele traiesc pentru altii. Ele iubesc pentru altii. Ele pasesc pentru altii.

Femeile-altor femei nu sunt decat ALTE FEMEI.

Femei care ce-i drept, in viata de zi cu zi sunt femei, sotii, mame.

Femeile-altor femei, nu sunt decat oglinda femeilor de pretutindeni.

As trage linie si le-as zgudui inima pret de cateva secunde, minute, ore, zile, luni sau ani.

Le-as cumpara oglinzi mici, mijlocii si mari, de diverse forme si dimensiuni.

Le-as aseza in fata LOR si le-as lasa pana cand oglinzile-ar disparea fiindca s-ar plictisi de ele. Atunci, FEMEILE-altor femei si-ar da seama ca nu sunt NIMIC. Nici macar ele insele nu mai sunt. Dintr-atata imprumut si mimetism, au ajuns sa fie NIMIC.

Nu dau verdicte, insa stiu ca exista. Exista FEMEI-HOATE.

Iubirea salveaza. Ura distruge.

Femeile-altor femei trebuiesc iubite. Pentru ele ar fi ceva nou si plin de sens. Fiindca ele de fapt asta-si doresc. In tumultul dorintelor lor, finele si-l stiu: ISI DORESC IUBIRE.

Am intalnit femei-hoate. Initial repulsia a jucat de fiecare data rolul iubirii. Nu mai eram EU. Pana am gandit ca ele, in nimicnicia lor, vor ceea ce vrem cu totii: I.U.B.I.R.E.

Le dau voie sa-mi fure V.I.A.T.A., P.R.I.E.T.E.N.I.I., I.U.B.I.R.I.L.E, C.U.V.I.N.T.E.L.E, S.T.I.L.U.L, I.N.I.M.A. Insa pe deasupra le iubesc. Caci sunt atat de goale… Si stiu cata nevoie au sa fie CINEVA. Le-as iubi si mai mult daca acel CINEVA n-as fi eu, ci ele insele.

Hoatelor, va iubesc!

P.S. Ma intreb. Daca as fi fost o taranca din Muscel pictata de Grigorescu, ce mi-ar fi furat intai: basmaua alba, margelele sau inima curata?