Eu, FEMEIE. Sau TARANCA din Muscel

  

Despre FEMEILE-femei, numai de bine.

Si aici vorbesc si despre cele ce nu fac nimic si despre cele ce fac. Indiferent de situatie, ambele cazuri sunt fericite. Femeile care nu fac, nici nu vor face vreodata, femeile care fac, mereu vor face. Ecuatie simpla, ca viata unui barbat (adevarat).

Despre FEMEILE-altor femei, numai iubire.

Si aici vorbesc despre femeile care nici nu fac si nici nu vor sa faca. Sunt intr-un "lasa-ma sa te las vesnic", dar totodata intr-un "sper ca a observat toata lumea ca sunt cea mai buna." Ambele cazuri sunt invalide, ca viata unui barbat luat (sau agatat inca de fusta mamei).

Am avut Bunici eroine si am o Mama eroina. Si cand spun EROINA, nu ma abat de sensul real din DEX si anume cel de "femeie care se distinge prin curaj, vitejie si abnegatie in diverse imprejurari."

(Si acum fie vorba-ntre noi:

-Ati mai vazut de la bunicile si mama voastra, incoace, EROINE? Eu, nu.)

Doamna Chiajna, doamna Elina, Ana Ipatescu, Regina Elisabeta, Ecaterina Teodoroiu, Regina Maria, Elena Lupescu, sunt femei care-ar trebui sa se regaseasca in fiecare din noi. Nu din dorinta unui aer desuet ori nobil, ci pur si simplu din dorinta de A VREA, A PUTEA, A FACE. Cele 3 verbe, o eroina le poarta odata cu sangele ce-i mangaie inima, cu ochii ce-i mangaie dragostea, cu mainile ce-i scriu istorie.

Ar trebui sa vrem ca fiecare in parte, sa purtam in noi, parte din ele. Fiindca ele sunt trecut, iar noi prezent si viitor. Si fiindca prezentul si viitorul nu ar fi fost aici fara existenta unui trecut.

FEMEILE-altor femei, de care va vorbeam mai sus, vor totul. Altminteri nu le-nteleg indrazneala hotiei orisicarei identitati iesite-n parcursul lor uman. Ele nu vor, nu pot, nu fac. Desi ele-ar sustine cu taria unei eroine contrariul.

Ele traiesc pentru altii. Ele iubesc pentru altii. Ele pasesc pentru altii.

Femeile-altor femei nu sunt decat ALTE FEMEI.

Femei care ce-i drept, in viata de zi cu zi sunt femei, sotii, mame.

Femeile-altor femei, nu sunt decat oglinda femeilor de pretutindeni.

As trage linie si le-as zgudui inima pret de cateva secunde, minute, ore, zile, luni sau ani.

Le-as cumpara oglinzi mici, mijlocii si mari, de diverse forme si dimensiuni.

Le-as aseza in fata LOR si le-as lasa pana cand oglinzile-ar disparea fiindca s-ar plictisi de ele. Atunci, FEMEILE-altor femei si-ar da seama ca nu sunt NIMIC. Nici macar ele insele nu mai sunt. Dintr-atata imprumut si mimetism, au ajuns sa fie NIMIC.

Nu dau verdicte, insa stiu ca exista. Exista FEMEI-HOATE.

Iubirea salveaza. Ura distruge.

Femeile-altor femei trebuiesc iubite. Pentru ele ar fi ceva nou si plin de sens. Fiindca ele de fapt asta-si doresc. In tumultul dorintelor lor, finele si-l stiu: ISI DORESC IUBIRE.

Am intalnit femei-hoate. Initial repulsia a jucat de fiecare data rolul iubirii. Nu mai eram EU. Pana am gandit ca ele, in nimicnicia lor, vor ceea ce vrem cu totii: I.U.B.I.R.E.

Le dau voie sa-mi fure V.I.A.T.A., P.R.I.E.T.E.N.I.I., I.U.B.I.R.I.L.E, C.U.V.I.N.T.E.L.E, S.T.I.L.U.L, I.N.I.M.A. Insa pe deasupra le iubesc. Caci sunt atat de goale… Si stiu cata nevoie au sa fie CINEVA. Le-as iubi si mai mult daca acel CINEVA n-as fi eu, ci ele insele.

Hoatelor, va iubesc!

P.S. Ma intreb. Daca as fi fost o taranca din Muscel pictata de Grigorescu, ce mi-ar fi furat intai: basmaua alba, margelele sau inima curata?