Cea mai frumoasa lectie de frumusete, naturalete si
feminitate mi-a oferit-o Mama.
Nu am vazut-o niciodata mai frumoasa decat atunci cand
iubeste si nu am vazut-o niciodata impartind mai multa lumina decat atunci cand
copilul ei (adica eu) a bucurat-o cu cate-un lucru mic si simplu: un rand
intreg de 10 in carnetul de note cand eram eleva, un buchet de flori de
primavara in plina iarna, cateva cuvinte de multumire lipite grabit de usa
frigiderului, o petrecere surpriza pentru aniversarea nuntii de argint, etc..
Mama, oglinda fiecarei femei din fiecare din noi, nu poate
decat sa reflecte Soarele, gandul bun, nobletea, bucuria simpla, curajul de a
sta dreapta in fata ta oricat de grea ti s-a parut viata la un moment dat,
puterea de a iubi nelimitat.
Femeia de azi, care sunt, e femeia pe care Mama si-a dorit-o
a o avea ca fiica.
Femeia de ieri, care am fost, a fost femeia pe care Mama a
invatat-o temeinic cele mai frumoasesi sanatoase lectii de viata.
Femeia de maine, care voi fi, e femeia care il traieste pe
AZI si-l construieste pe MAINE si mai frumos.
Farmecul unei femei tine de iubirea de sine. De aici pleaca
si naturalul, innobilat cu bun-gust, atentia la detalii si nuante. Mama nu cred
ca a folosit niciodata alt machiaj mai pretios decat recunostinta in fata
vietii, nu cred ca a folosit parfum mai intens decat bucuria fiecarei zile si nu
cred ca a folosit o crema ce ar fi putut-o intineri cel putin 10 ani mai buna
decat DRAGOSTEA.
Ametiti de cele mai noi tehnologii, pierdem continuturile
fine.
Obositi de noi insine uneori, uitam ca forta e in fiecare
zi, iar fiecare zi ne e data ca lectie si nu numai.
Mi-am ales meseria de care ma bucur zi de zi pentru ca
pasiunea inlocuieste intotdeauna cuvantul “trebuie” si am ales sa imi daruiesc
cel putin o ora pe zi pe care-am denumit-o “O ora cu mine”. Am ales sa nu imi
ingradesc libertatile si sa imi traiesc fiecare minut nu ca si cum ar fi
ultimul, ci primul.
Si sunt fericita.
Ca sunt femeia ce mi-am dorit sa fiu, ca nu-mi lipseste in
nicio zi zambetul din CV-ul vietii si ca am avut si am o MAMA pentru care nu as
ridica statui, nici nu as scrie carti, nici nu as picta-o. Ci i-as darui zi de
zi parti din mine si din Cerul meu infinit, ca in fiecare zi sa renasca ca in
final sa fie nemuritoare.
Si-am reusit pana acum.
Sa nu treaca zi in care sa nu-i spun TE IUBESC si MULTUMESC.
Ioana Andreea,
fiica, femeie, om.
Copyright: Ioana Alexandra Bica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu