PRIMAvara si-a mea... prima DRAGOSTE

Era o seara de PRIMAvara (cam rece) pentru dorintele mele ascunse si lumesti. Norii amortisera-n parul meu saten curat si soarele era desfiintat pentru ceva clipe. Luna i-a luat rezonanta luminii de pe chip si la-mprastiat peste pasii mei din cimentul aleii din spatele zidului fericirii. Aveam 20 si ceva de tinere si ude primaveri...

I-am urmarit umbra mersului si ...m-am indragostit. Era doar mister. Atat. Imi vine sa cred ca m-am indragostit decat de aerul ce-l respiram in urma lui. Am marit ritmul mersului, pana i-am ajuns la incheietura mainii cu visul meu si l-am prins usor. A privit inainte ca si cum era de mult a lui si m-a sarutat pentru intaia data sub ciresul inflorit mult prea devreme.

A doua zi, pe aceeasi strada, sub acelasi cer, ciresul era inca inverzit... Nicidecum inflorit. Si sa mai zica cineva ca Dumnezeu nu marinimeste puterea dragostei prin culoare, miros si vise inflorite.

Viata agale a pasit in doi. Aerul respirat a fost in doi. Cerul s-a stins si s-a aprins tot de doua maini. Apele s-au limpezit de ganduri duble si dragostea era una. Nu aveam nevoie de el, decat atat cat el avea nevoie de mine. Nici o aruncatura de ploaie peste noi, mai mult sau mai putin. Niciodata nu mi-am promis mie mai multe. Si niciodata nu m-a iubit Dumnezeu mai mult.

Dupa 70 de primaveri, varstnice si uscate primaveri... Intr-o seara de primavara, calda, asa cum dorintele mele o doreau, norii au fugit pe furis din parul meu incaruntit de lumina lui, iar soarele mi-a luminat verdele privirii si l-a daruit norilor rataciti. Luna mi-a luat chipul intre maini si l-a aplecat peste cimentul de unde ...in cea mai frumoasa PRIMAvara, am spart zidul fericirii si am luat fericirea cu mine departe. Si acum sunt indragostita. Nu mai e mister, e fior si pace. Acum el ma ia de mana.... si ma saruta pentru ultima oara.

A doua zi, pe aceeasi strada, sub acelasi cer, ciresul o sa inverzeasca. Sa mai zica cineva ca dragostea nu e vesnica ca Dumnezeu...

Zara Aprilie MAN 2011

Usor neglijenti... dar cu un stat in fata oglinzii pe ascuns-considerabil, sunt barbatii lunii aprilie. Adopta texturi usoare, lejere, gri-alb , verde-albastru si incearca si negru.

Atitudinea de neclinitit si gata si cu primavara asta!

Atentie... pe locuri... fiti gata...START!

ZARA Aprilie WOMAN 2011

Nu degeaba e 2011 anul rozului. Indrazniti!

Nu degeaba designerii sunt inspirati din natura: combina verde cu roz cu galben, verde cu rosu si cu albastru! Fii tu insati curcubeul tau de zi cu zi!

Texturi lejere ca vantul de primavara si pete dulci de culori.

Aprilie e luna indraznelii, curajului, energiei, versatilitatii si nu in ultimul rand luna culorii.

Imi place foarte tare rochia alba, fluida, cu influente din dantela, sandalele etnice, in final imbogatita structural de o jacheta camouflage. Lovely, huh?

Alex. Leo Şerban nu moare, ci (re)invie

Este (nu, a fost) critic de film, eseist, prozator, traducator, artist vizual si senior editor la revista DILEMA VECHE. In ianuarie 2008 a fost ales, criticul de film preferat al cinefililor romani si a fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundatia TIMPUL.

Am citit ca multi altii cartile sale cu DEX-ul alaturi si uneori il reciteam sa-l inteleg. Ii savuram alaturi de o cafea (neaparat cu gheata si frisca) articolele din ELLE.

Cand scrie, un scriitor devine un pic METROSEXUAL. Spunea ca asta e mica lui cochetarie, justificandu-si cuvintele noi si softisticate din scrierile sale.

Nu era infatuat, fandosit si plin de vedetism. Desi era asa MARE...

Nu ma mai intreb de ce n-am scris de marinimia lui pana acum, dar niciodata tarziu nu-i.

Uneori si Dumnezeu se intreaba: de ce? Acum imi explic cerul de azi... si norii... si soarele!

Dumnezeu sa te odihneasca in pace sfanta, nemuritorule Alex. Leo Serban!

Stele verzi pe... sarma

Mi-ai lipit aripa

Si-am invatat sa zbor de doua ori.

Ai departat usor norii sa am loc

De tine, de ei, de negrele culori.

Mi-ai aratat sarma

Si-am invatat sa-nteleg echilibrul.

Ai rabdat raceala ei, odata cu mine

De dor, de noi, ne strange carligul.

Mi-ai aratat intai plecarea

Si-am invatat cu ochii-nchisi.

Ai calculat secunda-n ore

Dar pasii mei, mi-au fost respinsi.

Mi-ai aratat apoi sosirea

Si-am inteles ce-nseamna inima plapanda.

Ai cam omis sa-mi arati stele verzi pe sarma,

De amintiri si inima flamanda.

Barbatii si... REGULILE UNUI TEN FRESH

Rasfoind ELLE MAN, m-am gandit sa impartasesc cititorilor mei avizi de testosteron, REGULILE UNUI TEN FRESH.

Se pare ca femeile din toate timpurile au fost remarcate prin devotamentul lor legat de ingrijire si propria lor frumusete, pe cand barbatii puteau fi urati sau trecuti, dar atata timp cat aveau statut si faima, prindeau la doamne ceva mai multa admiratie. Sexele devenind egale pe campul muncii, barbatul nicidecum nu trebuie sa fie putin mai frumos ca dracul. Nu e de mirare ca barbatii au inceput sa frecventeze saloanele de frumusete, dar ingrijirea temeinica nu e numai apa, sapun si aftershave. Cand iti neglijezi tenul decenii, sa nu crezi ca vei mai arata ca la tinerete. TENUL TAU poate spune la fel de multe despre tine precum fermitatea abdomenului, masina pe care o conduci sau cea la care visezi.

RITUALUL TAU DE GROOMIMG este vizibil injumatatit ca dificultate fata de cel al partenerei tale, pentru ca avand pielea mai rezistenta nu ai nevoie sa folosesti un demachiant pentru curatare, ci iti este suficienta spalarea fetei cu un sapun delicat. Fereste-te de produsele de curatare care contin alcool, iar apoi foloseste-ti crema hidratanta specifica tenului tau. Crema trebuie sa te protejeze de radiatiile solare, deci trebuie sa aiba inclus factor de protectie (filtru UV)-un factor de protectie 15 este ideal.

O alta problema la barbati sunt pungile de sub ochi. Astfel deci, foloseste cu incredere un gel fluid, usor de aplicat, care permite masarea zonei din jurul ochilor. Odata pe saptamana e recomandat sa folosesti un gomaj, care iti permite inlaturarea celuleor moarte, astfel pielea respirand in profunzime. Exfolierea fetei previne si inclavarea in piele a firelor de par, deci adio iritatii.

PRELUNGESTE-TI TINERETEA

Care-i primul lucru care imbatraneste la barbati? Nevestele lor!, ca sa ne si-nveselim. Pielea barbatilor are mai mult colagen si elastina decat cea a femeilor, procesul de imbatranire fiind mai lent. Cu toate astea, barbatii pierd teren in fata femeilor pentru ca nu se ingrijesc corespunzator. Deci, nu are rost sa ingrosi randurile barbatilor imbatraniti prematur. Daca ti-au aparut primele riduri, trebuie sa faci cunostinta cu crema antiaging.

Fiti fresh si vesnici tineri, domnii mei!

Sursa: ELLE Man Aprilie, foto Tibi Clenci, model Bogdan Tudorache.

Art Out- Arta ca frumos si frumosul ca arta

Am acceptat cu drag propunerea Oanei Marinache, de a scrie un articol pentru nr. 3 al revistei ART OUT. Revista-i proaspta, asa ca va invit sa o cititi aici cu drag. Am scris despre arta ca frumos si frumosul ca arta. Ca libertate, interpretare si actual.

Nu putem nega inlocuirea frumosului ca arta si a artei cu frumosul. E un fel de obligatie, a noastra, ca oameni, dar totodata si o recunoastere, ca suntem avizi de frumos, tot atat de mult ca si de apa, aer, hrana. Fara sa ne dam seama uneori, sunte avizi si de arta. Arta ca frumos, ca parte din noi, ca ecou al personalitatii, ca rezonanta umana.

Arta s-a umanizat prin noi, cu noi, odata cu noi. Si din aceleasi considerente o avem incepand de la suflete, terminand cu casele noastre. Arta e supremul, e uratul devenit frumos fara mari eforturi, e scaparea, e reculegerea, e motivatia, e manifestul, e aura omului dintotdeauna, incepand cu preistoricul si ajungand la contemporan.

Ne intersectam vietile cu artele frumoase, din obijnuinta, necesitate, dar cel mai des din nevoie. Arta nu e doar vizual si atat. E definitia cea mai pura, modesta, (ne)codificata, (ne)modificata, sincera, (ne)realista. E de cele mai multe ori definitia omului ca obiect, ci nu ca entitate. Pentru ca omul e artistul si arta-l defineste, dezirabil.

Arta e nu numai plastic, dramatism, muzicalitate sau spirit literar. Nu e numai sculptura, arta teatrala sau pictura. Arta e plastic valorificat, dramatism elaborat, muzicalitate debordanta si spirit literar fantastic elaborat. Arta e sculptura insufletita, arta teatrala impresionanta sau pictura magulitoare. Si face parte din noi. E ca un inlocuitor al sangelui, in transfuziile umane.

Arta se naste odata cu noi, odata cu primul deschis de pleoape si simtit de soare. Odata cu primul intrat in biserica si iesit din scoala primara. Odata cu atingerea unor ruine si resemnarea atingerii unor picturi mult prea celebre (sau nu). Odata cu prima poezie invatata de la bunica si odata cu primul cantec invatat de la bunicul. Odata cu teatrul de papusi si odata cu teatrul de zi cu zi.

Simtim nevoia de valorificare a artei prin noi, ca (non)artisti de zi cu zi, nu din dorinta de promovare a ei, ca frumos, ci din natura(lul) firii noastre.

Cred uneori ca arta nici nu ar trebui discutata, ci doar simtita. Cred ca de asta avem nevoie, noi oamenii, dar si ea ca adevar, ca simbol al nemuririi. Nici macar nu ar trebui judecata pe alocuri. Doar imitata si eliberata. De coceptii, inhibitii si ceva mediocritati.

Romania e arta. Prin definitie. Iar cei ce au spranceana ridicata, au avut nesansa sa o descopere. Si siguri nu le curge doar sange romanesc prin vene.

Cand spun arta romaneasca spun Constantin Brancusi, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian. Spun George Enescu, Gheorghe Zamfir si Ciprian Porumbescu. Spun Lucian Blaga, Nichita Stanescu, George Bacovia. Spun Emil Cioran, I.L. Caragiale si Ion Creanga. Nici nu ma incumet si nici nu vreau un acatist al artei. N-as indrazni.

Dar m-am simtit "obligata" sa amintesc de valoarea tarii ca arta. E prea elaborata, prea definitorie de cele mai multe ori, dar atat de reprezentativa pentru romanul din noi. Romanul e artist prin definitie si nu pot decat sa ma regasesc, odata cu arta, in sensul ei larg.

Dar imi permit sa ma trezesc cu ea vibrand in gand, zi de zi. Si imi permit sa impart vibratiile si cu altii. Pictand, scriind, cantand si traind odata cu ea, prin ea.

Suntem arta si nu trebuie sa negam radacinile nasterii. Trebuie doar sa le udam, ca mereu sa aiba viata. Seva-i suntem noi. Si soarele-i e frate.

Arta e doar ce trebuie sa fie. Nu-i mai trebuie nici luat, nici dat. Exista prin definitie... dar sa nu uitam ca... trebuie "udata".