FEMEIA = pasare domestica de talie mica (sau mare uneori, daca mananca fast food), de obicei cenusie pe spate si pe laturi (daca a-ntalnit ceva mai multi barbati) si alba pe piept (daca din fericire nu si-a facut abonament pe viata la solar), cu gatul lung (intotdeauna, indiferent de caz), crescuta (si educata, optional) pentru carnea, untura si fulgii ei.
FEMEIA mai poate fi si FEMEIE SALBATICA, specie mai mica de
pasare, vanata pentru carne (a se citi trup-si-doar-atat).
BARBATUL, caci in cazul lui impartirea nu se face intre barbat si barbat salbatic, mai strica orzul pe gaste. Daruieste si sacrifica ceva util ori pretios ori bun, pentru cineva care nu stie sa pretuiasca Dar si orzul? Trebuie si el folosit la ceva…
Ei bine, FEMEIA-GASCA, are gat si cioc lung (uneori dat cu prea-mult-gloss roz), picioare palmate ( a se citi nelucrate nici macar o zi la sala de sport) si penaj (caci daca s-ar purta penele si-n loc de materie cenusie, lista deja n-ar mai avea candidate).
Si, ei bine, cum odata la 40 de ani zboara o gasca fripta, o data, intr-o iarna de l-a speriat si pe Dumnezeu, a aparut, in camp verde crud presarat cu isop-planta sfanta din Gradina Domnului, mirt aromat si racoritor patruns de flori rosii purpurii de nard, la fiecare intretaiat de soare, EA.
Ce
gradina aveau ochii sa vada si ce femeie!
Dar cum gaina vecinului pare gasca, iar sotia lui, fecioara,
de data asta si vecinul s-a inselat.
In gradina Vie, femeia nu era nici gasca, nici om.
Era ceva intre femeia care oricat s-ar scalda nu se face
gasca si o gasca desteapta care nu vine la biserica numai cand ii predica
vulpea. Si mai e ceva la mijloc ce musteste a cultura, caci pret de un mileniu s-a
scris cu penele ei (de gasca), deci e ceva intre cuvant, intre cuvant si Dumnezeu,
caci "la
inceput a fost Cuvantul, iar Cuvantul era Dumnezeu"
Vasazica sunt si FEMEI care n-au trecut ca GASCA prin apa
si-au ramas femei si, sunt si femei care nu-si cauta pe lac papucii precum
GASCA.
Slava Domnului ca inca mai exista BARBATI care nu-si
incruciseaza mainile pe piept in asteptarea gastii cu ouale de aur. Isi aleg
ori cate-o gasca buna de jumulit ori cate una de nu stie decat ga-ga-ga, indiferent
ce ai intreba-o sau i-ai spune sa faca.
Insa exista si EA, FEMEIA.
Femeia care nu e nici gasca, nici om si, sopteste fara
incetare: "Fiti desavarsiti
precum Tatal vostru!".
Femeia ca ea, care isi adoarme dragostea pe partea inimii si cand
se trezeste o gaseste tot acolo.
Femeia ca ea, care stie ca fericirea nu trebuie s-o scapi din
vedere, doar trebuie sa ii urmaresti mirosul.
Femeia ca ea, care e sincera, modesta si generoasa.
Femeia ca ea, care stie ca orice s-ar intampla maine
Femeia ca ea, care stie ca inima nu poate fi blocata nici de Cer,
nici de Pamant, doar de El.
Femeia ca ea, care face tot ceea ce face din Inima.
Femeia ca ea, care se lasa mancata doar de Rai.
Femeia ca ea, care mereu spune ca toate care sunt ale ei, ale tale
sunt.
Femeia ca ea, care stie ca fericirea ei, e fericirea ta.
Femeia ca ea da din aripi. Caci are aripi in loc de maini.
Femeia ca ea are aripi, pe care tu, omule, nu i le-ai putea
vedea niciodata.
Fiindca Sus, in Cer, aripile ei sunt totuna cu norii.
Si tu, omule, nu-i asa ca vezi norii albi?
Ei bine, afla, ca
toti norii sunt roz pur. Si numai copii, cu inima lor deschisa, ii vad asa.
Ai ghicit, e FEMEIA din tine sau FEMEIA de langa tine.
Femeie ce orice BARBAT si-ar dori-o in dreptul inimii, in
locul fericirii, in lipsa lui, in dor (de dor), in amintiri.
Un comentariu:
Pentru a nu se plictisi Adam ,sau a nu cunoaste tristetea ,Dumnezeu a creat femeia ...
Adam orbit de frumusete Evei ... a lacrimat , asa s-a facut ca ochiul sa fie poarta sufletului .
Femeia de-a lungul timpului , ca si barbatul , a trecut prin transformari , a copiat modele , unele luate si asimilate din regnul animal ...
Dar a mai dorit ceva , sa fie egala lui : barbatului .
Astfel , incet , incet , a uita ca este femeie .
A uitat ca indatoririle si menirea ei sunt atat de minunate .
Cunoscand puterea subjugarii sufletului , prin farmece ale trupului , ale mierii in cuvinte , ale schimbului in natura , a performat un tipar ... dar oare barbatul nu a permis si perfectionat acest tipar ?
Sunt trei cuvinte care spun : femeia eterna poveste ...
Poveste ce-o traim cu totii indiferent de sex , femei sau barbati ... ne traim povestea asa cum ne-o croim , alegand drumul si oprindu-ne la intersecti care ne ispitesc , sau ne atrag .
Daca Dumnezeu ne da la nastere din harul sau , nimic din sabloanele exzistentiale , fie ca suntem femei sau barbati , nu ne conving , nu facem compromisuri , nu ne schimbam ... Doar ne traim si ne umblam drumul spre viata .
Uneori ni se intampla ca noi femeile , sa facem comentarii despre barbati , despre cat de misogini si ... sunt , dar nu este si vina noastra ? Noi aducem pe lume fii , avem indatorirea de ai educa , ai invata , a le stimula virtutile , a le incerca potentialul prin felurite mijloace ... Tot iubirea ne invata cum sa o facem .
Iubirea este harul primit sau nu , ea cuprinde : iubirea fata de Dumnezeu si fata de fiinte , natura , viata . Nu putem spune care este cea mai importanta , prima sau urmatoarea , pentru ca IUBIREA este un cumul de fericiri , virtuti ...
Asadar femeia ca si barbatul sunt egali in IUBIRE .
Trimiteți un comentariu