Cu stema de suflet a veşniciei, musceleanul, albastru ca cerul şi senin când îl priveşti din faţă, cu aripile de vultur în zbor, când îl admiri din spate, cinsteşte în fiecare an răscrucea de anotimpuri inţesate de înălţimi, rugăciuni şi mândrie.
După un miros de toamnă întemniţată în culori, după o iarnă ninsă în care-am rămas falnici şi nu ne-am temut, după un melanj de nori desenaţi de mână sfântă, suflete şi soare-ascuns, am înverzit şi înflorit în cântec, odată cu primăvara.
Şi pentru că apa din munţii noştrii nu spala, ci duce, ne scuturăm zăpada de pe rever şi ne lăsăm paşii purtaţi de vară. La noi vara nu e vară. E apocaliptic anotimp. Cerul e vinovat-probabil spune rugăciuni pe ascuns, Atotputernicului.
Plenitudinea se varsă-n Câmpulung. În lung de Câmpulung. Asta m-a învăţat pământul. Dimineţile m-au învăţat să-i îmbrăţişez cerul, că să-mi dea înapoi nopţile. Orice muscelean ştie că aici nopţile închid doar cerurile, nu şi uşile de Paradis.
Cetatea Întemeietorilor de Ţară are înrădăcinare sfântă. De nu mă credeţi, ochii plecaţi spre "perna ţării", va confirmă negreşit sprânceana ridicată.
Noi, muscelenii, facem din "perna ţării", timp de-o săptămâna, refacerea şi întregirea inimii unui român ce pe lângă istorie, îşi închină sufletul în faţa veşniciei.
Un târg de meşteri populari, deschide traseul inimii, înnobilat de o expoziţie de fotografie la Casa de Cultură Tudor Musatescu, îmbrăţişând în cele din urmă portul popular din Muscel nemuritor (cum ne place nouă să-l credem), într-o expoziţie fabuloasă.
O expoziţie de pictură e ruptă din al nostru cer la fiecare oră de dragoste cu pământul şi o lansare de carte uneşte cultura, talentul şi spiritul oricărui atingător de-întâi pământ, în mijloc de săptămână.
Festivalul Internaţional de Film Turistic cu proiecţii şi însemnări va bate odată cu inima-niciodată frântă a omului ce-ntâi de toate-i om, ca în final câmpul să oprească-n joc un tenis al Cupei Muscelului.
Nu ne vom lipsi de suflul teatrului, chiar dacă la extreme ne arătăm vitejia într-o gală de box.
"Împreună pentru Câmpulung", e medalia de onoare ce-o ţine-n piept în loc de inimă, orice muscelean, alături de festivitatea oficială a evenimentului.
De vă era dor de vremurile passé, ei bine, o defilare a maşinilor de epocă e bifată în scoarţă de brad, îmbibată de sunet de fanfară, muzică uşoară şi rock.
Concursuri de cros, role, ciclism, carting, lupte, judo şi volei, ridică tineretul direct de pe podium, în atingere meritată de cer.
Nu vor lipsi concursurile de automobilism, că adrenalina-i sora musceleanului. Coastele şi văile, aşa-şi păstrează veşnicia. Odată cu omul.
Un concert de muzică populară şi dansuri în final, nu confirmă decât că aici în munţi s-a născut cântecul şi, din gură-n gură precum sărutul, a atins pretutindenea ţării.
Noi suntem umbră la Câmpulung şi nu ne e ruşine, cum nici umbrei nu-i e de stejarul său.
Şi pentru că Paradisul meu e acasă şi, pentru că simţ, pentru că trăiesc şi nu exist, pentru că dăruiesc, cum îmi spunea nu demult un frate
Poposiţi aici, începând cu 18 iulie până pe 24 ale lunii.
Vă deschid braţele în reveniri şi le închid la plecări.
Mă plec în faţa României mele şi-a voastră, totodată. Împart cu voi inima şi bătăile Câmpulungului. Mă răsfir odată cu istoria şi mă imprim în viitor. Mândrii îmi sunt oamenii şi omenia locului. Iuţimea minţii, curajul şi străşnicia.
Iar ţie, străinule, de-ţi iese-n cale, să nu treci prin Câmpulung decât cu fruntea lovită de soare. A fost prima capitală a Ţării Româneşti şi îţi (re)amintesc că(-mi) eşti (frate) român.
Sunt Ioana Andreea Niţică, româncă musceleancă şi vă invit la Zilele Municipiului Câmpulung!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu