Bunica si Bunicul

Deseori imi amintesc de vizitele la bunici. Bunicii mei, innobilati cu diploma onorifica pentru cei 50 de ani de casatorie credeau ca dragostea vine o singura data in viata si atunci e pentru totdeauna. La ei, cel putin, asa a fost. S-au cunoscut la promenadele de duminica organizate in sat, cand nici macar nu implinisera optsprezece ani si de atunci au ramas impreuna. Aproape o viata de om.

Ziua trebaluiau in jurul casei impreuna, tarandu-si amintirile odata cu papucii de casa pufosi, vorbind despre singura nepoata si despre vreme, intr-o atmosfera uneori incremenita si dezmortita in zorii fiecarei dimineti de cafeaua la ibric pregatita de bunicul. Din cand in cand, radioul de la bucatarie rasuna a petrecere, iar vina si-o poarta melodia populara-slabiciunea amandurora. Aveau tabieturile lor induiosatoare, construite in jumatate de secol trait impreuna si nu le-ar schimba pentru nimic in lume. El inca ii spunea ca e cea mai frumoasa si desteapta femeie, iar ea, in schimb, il cicalea cu drag, pentru ca iar si-a murdarit hainele.

Ei au crezut mereu ca Dumnezeu iti harazeste pe cineva si mai departe depinde de tine. Ca odata ce ti-ai ales “crucea”, trebuie sa o porti pana la capat…

Ii multumesc Bunicii ca mi-a fost si imi e bunica-EROINA. De la doar 2 saptamani mi-a deslusit VIATA. Are 73 de ani ce-i poarta cu staruinta dreapta. E neclintita. M-a rugat sa NU UIT. Si-am inteles totul. A NU UITA e verbul ce nu-l voi uita niciodata. Cat despre iubirea ce i-o port, nici nu-mi permit sa vorbesc. Doar s-o simt.

Ii multumesc Bunicului ca mi-a fost bunic. Si credeti-ma, nu exista multumire mai mare. Cu el am facut primii ingeri in zapada si el imi tragea sania ore in sir ca sa-mi smulga zambete. Cu el am invatat sa socotesc, la gura sobei si el m-a invatat sa-mi desenez in viata toata visele. Bunicul avea cel mai frumos suflet si l-am iertat ca mi-a fost Mos Craciun de cateva ori in viata. Nici acum nu stie ca banuiam eu ca nici Mosul nici el nu au cum sa aiba aceiasi bocanci. Ii multumesc insa, ca am avut copilarie. Ii mai multumesc ca nu a fost iarna pana la 20 de ani, in care sa nu am om de zapada in curte, chiar daca traseul vietii nu m-a purtat pe ulita copilariei mereu. Omul de zapada mereu insa, m-a asteptat… Bunicul m-a iubit intr-un fel cum numai el putea si ii intorc mereu in vise, multumirea si plecaciunile in ganduri.

Langa ei, BUNICII, mi-am insusit cei 7 ani "de-acasa" si aici mi-am pus primele dorinte. Dar n-au uitat nici o zi din cei 7 ani sa-mi aminteasca ca mama e mama si tatal e tata si, iubirea parintilor e una si a bunicilor e alta.

In curtea si casa bunicilor am invatat sa repet mereu ca-s romanca, aici am invatat sa cant si sa dansez eterna muzica populara. Aici am gresit prima data si bunicii m-au invatat verbul A IERTA. Aici inima mi-a batut prima data in mainile Celui de Sus, odata cu botezul. Aici am prins gustul iernii si nu mai coboram dupa sanie. Aici am invatat sa spal covoarele la rau si sa fac capite de fan. Am invatat si sa scriu, citesc si sa nu gresesc tabla inmultirii. Aici am vesnicia.

De cativa ani, nu mai gasesc oameni de zapada, iar sania e obosita. Ingerii insa tot voi mai face in zapada. Pentru ca se spune ca ce inveti cand esti copil nu uiti niciodata.

Pentru bunicul, ce si-a purtat “crucea” in credinta lui nestirbita, acum capatul e cerul si …bunica. Bunica insa , (re)deschide capitolul “Amintiri” la fiecare revedere cu nepoata… iar bunicul ne inconjoara de simplitatea lui imbibata de dragoste, de acolo de Sus…

Si vesnic ramane in gand, ultimul Craciun cu… el. Ultimul Craciun cu el a fost cu tuica fiarta, ultimul taiat de porc si… pace. Nici nu stia ca va fi ultimul, insa eu stiam ca va fi pentru el primul din alta lume. Avusesem un vis. Se spune ca prin vis, credinta e rasplatita la nivelul cel mai inalt.

Si de atunci il simtim in fiecare impodobit de brad si in fiecare miros de scotisoara din vinul abia fiert… Cel mai important e ca il simtim in inimi zi de zi. Sper doar ca si el acolo Sus, are pom de Craciun si multa zapada… la fiecare iarna a lui, a noastra.

Azi implinesc 55 de ani de cand sunt impreuna Bunica si Bunicul. Sunt impreuna chiar daca nu sunt…

Pentru ca pentru ei Cerul si Pamantul are forma aceleiasi inimi.

AZI, Bunica ii duce flori, lumina chipului si mainilor ei, iar Bunicul ii devine la fiecare revedere inger de pace al dragostei de mai bine de jumatate de rupere de veac.

DRAGOSTEA nu poarta uniforma

-Hei tu-suflet ce stii a fi curat!

-Dar am și eu păcatele mele. Am fost și cu fete de moravuri ușoare, însă o femeie care trăiește în curățenie, morală și fizică, e ca lumina unui înger, ți-o dorești ca soție. Trebuie doar să o meriți....

-Deci vasazica mai exista si barbat care VREA, nu numai care POATE!

-Exista, insa multi nu vor s-o recunoasca. Dintr-un orgoliu…

Si a trecut aproape o jumatate de vara pana cand el, in loc de flori la usa mi-a venit cu un buchet de cuvinte…

-De unde esti asa ...vie? Atâta dragoste pentru tot-un reper pentru noi care nu reuşim să evadăm din arealul ambiţiei, orgoliului.

-Din adevăr. Mi s-a spus candva că dragostea e adevăr, când eu mă întrebam ca o păcătoasă, ce e dragostea? "Căci eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa... "

Târziu am înţeles că sunt dragoste. De dimineaţa până seara, ciclic, fără pauze nici măcar când dorm. Şi nu obosesc să fiu numai Dragoste. Chiar deloc. Eşti de înălţat. Ca orice om ce-mi ajunge în viaţa, se înaltă zi de zi, prin mine, cu mine. Căci eu sunt dătătoare de suflu, căci eu trăiesc ci nu exist.

-Dar eu sunt militar, trăiesc într-un mediu care mă obligă să stau încruntat şi deşi ştiu despre efectele dragostei creştine şi consecinţele ei, numai când sunt acasă pun în practică învăţăturile ei. Teoria e aşa caldă ...în practică e câmpul de luptă cu noi înşine.

-Hai să-ţi spun un secret. Ea, Dragostea nu poartă uniformă, nici încruntare la purtător. Ea e acolo, în inima. Fie că eşti militar sau preot. Inima e aceeaşi, deci Dragostea e aceeaşi. Mă bucur însă c-am scos din rând un militar nobil, fie pentru un cântec, o rugă, un gand.

Noapte bună, tu-militar al ostilor de îngeri.

-Candva in scris, poate ne întâlnim şi pe acest palier. Eu îmi duc bătăliile în suflet până la câmpul de luptă…

Militar al oştilor de îngeri...ce frumos...

-Ştiu că ai şi stiloul în mâna, chiar dacă glasul ţi-e răspicat şi privirea înţepenită. Însă îngerii înmoaie până şi cel mai murdarit de el însuşi-militar. Pentru că ei niciodată n-au fost altfel decât albi. Iar de întâlnit, tocmai am făcut-o. Esenta e uneori dincolo de sâmbure şi gust.

Fii binecuvântat de alb de cer şi dans de aripi.

-Îţi mulţumesc...

-Mulţumeşte doar Lui. "Cred Doamne, ajută necredintei mele..."

(Nu e fictiune povestea de mai sus, ci e bazata pe o poveste reala.)

LUMINA mea

Lumina mea, tu nu stii altceva decat sa-mi dezvelesti intunericul

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu vezi in mine altceva decat chipul tau privindu-ma

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu indraznesti nici sa-mi atingi vocea ca sa m-auzi

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu cunosti decat ce-i simplu-n mine si ferice

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu cauti la mine sa aduni ca sa imprastii

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma confunzi niciodata cu nimeni inafara de mine

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma lasi sa vorbesc decat tacand in fata ta

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu vrei sa-ti fiu decat atata cat imi esti

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma cuprinzi decat in fin de intuneric

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma strigi decat cand ti-e frica de mine

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma pierzi decat cand m-ai gasit

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu ma ajuti decat cand eu iti arat ca pot

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu te ascunzi decat cand te am langa mine

Lumina mea.

Lumina mea, tu nu intuneci decat cand ma rogi sa luminez in locul tau

Lumina mea.

Lumina mea, eu nu-ti sunt decat Bucurie.

Iarta, iubeste si fi-mi ce stii mai bine

Tu, Lumina mea.

Lumina tace. Cu ochii-mi spune insa

Cu inima lui stransa:

Bucura-te, Bucuria mea!

(Eu am) Ostrovul meu

Filmul are o poveste simpla. Cum ar fi sa am ostrovul meu. Doamne ce frumos ar fi...

Asa spuneaa Dani Otil.

Eu spun ca nu e vorba de Romania, de mediu, de suflet. E mai mult de atat. Ecologia mediului si a sufletului. Despre asta e vorba.

Echipa WWF sub gand de regizor si om drag mie, Mihaela Radulescu, acum 2 ani, au tras semnalul de alarma in locul nostru. Si ce e iesit?

Poarta numele de Ostrovul meu si, vreau ca el sa fie al vostru.

Nu va vorbesc de Mihaela ca om si Dani ca om, va vorbesc azi despre doi oameni profesionisti. Si proiectul impresionant, de care putini poate stiu...

Ea e putere feminina la superlativ, iar el genul de barbat care nu vorbeste despre femeile cu care a avut orice tip de legatura. Opriti-va pentru un moment sa judecati de ce el iubeste o femeie ce toti cred c-a furat-o si de ce ea, diva, spala noroi dupa cel ce-l iubeste. Opriti-va si bucurati-va. Inaltati-va si traiti.

PS. Ei doi mi-au promis c-o vor face.

Cu drag pentru voi, cea care are Ostrovul ei, Ioana Andreea.

RUGA (mea) FARA SFARSIT

Romanca musceleanca, tot romanca

Roman din Romania mea sunt si voi fi,

Care traiesc ci nu exist in Romanie-adanca

Care traiesc pentru-a jertfi, nu a trufi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Mama si tata din Romania mea sunt si voi fi,

Care dau viata ci nu nasc in Romanie-adanca

Care dau viata pentru a crea, nu a veni.

Romanca musceleanca, tot romanca

Perna a tarii din Romania mea sunt si voi fi,

Care ajut ci nu culc in Romanie-adanca

Care ajut pentru-a trezi, nu adormi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Port al tarii din Romania mea sunt si voi fi,

Care port ci nu ma-mbrac in Romanie-adanca

Care port pentru-a mandri, nu-acoperi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Imn din Romania mea sunt si voi fi,

Care cant ci nu ma-ncant in Romanie-adanca

Care cant pentru-a trai, nu nemuri.

Romanca musceleanca, tot romanca

Rosu-galben-albastru din Romania mea sunt si voi fi,

Care innalt ci nu cobor in Romanie-adanca

Care innalt pentru-a putea, nu "ce-o fi, o fi".

Romanca musceleanca, tot romanca

Paine si sare din Romania mea sunt si voi fi

Care hranesc ci nu desfat in Romanie-adanca

Care hranesc pentru-a manca, nu flamanzi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Anotimp din Romania mea sunt si voi fi

Care-nverzesc ci nu usuc in Romanie-adanca

Care-nverzesc pentru-a acoperi, nu deveni

Romanca musceleanca, tot romanca

Cer si pamant din Romania mea sunt si voi fi,

Care cobor si urc ci nu stau in Romanie-adanca

Care cobor si urc pentru-a ma-ntoarce, nu fugi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Apa si munte din Romania mea sunt si voi fi

Care ud si dau aer ci nu zgarcesc in Romanie-adanca,

Care ud si dau aer pentru-a da, nu darui.

Romanca musceleanca, tot romanca

Luna si soare din Romania mea sunt si voi fi,

Care-ncalzesc si luminez ci nu astept in Romanie-adanca

Care-ncalzesc si luminez pentru-a-nflacara, nu palpai.

Romanca musceleanca, tot romanca

Biserica din Romania mea sunt si voi fi,

Care staruiesc ci nu ma naruiesc in Romanie-adanca

Care staruiesc pentru a-ndura, nu milogi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Istorie din Romania mea sunt si voi fi,

Care scriu ci nu ma ma sterg in Romanie-adanca,

Care scriu pentru-a vrea, nu a dori.

Romanca musceleanca, tot romanca,

Geografie din Romania mea sunt si voi fi,

Care cercetez ci nu m-agat in cui de Romanie-adanca

Care cercetez pentru-a m-alatura, nu izgoni.

Romanca musceleanca, tot romanca

Muzica din Romania mea sunt si voi fi,

Care exprim ci nu ma las in Romanie-adanca,

Care exprim pentru-a incanta, nu a lipsi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Pictura-n Romania mea sunt si voi fi,

Care pictez ci nu ma limitez in Romanie-adanca,

Care pictez pentru a ma ansambla, nu desparti.

Romanca musceleanca, tot romanca

Sculptura-n Romania mea sunt si voi fi,

Care cioplesc ci nu ma sparg in Romanie-adanca

Care cioplesc pentru a ma cauta, nu regasi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Poezie-n Romania mea sunt si voi fi,

Care creez ci nu scriu in Romanie-adanca

Care creez pentru a ma recita, nu reciti.

Romanca musceleanca, tot romanca

Opera-n Romania mea sunt si voi fi,

Care citesc si nu ma-nchid in Romanie-adanca

Care citesc pentru-a parcuge, nu deslusi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Sport in Romania mea sunt si voi fi,

Care exersez ci nu delas in Romanie-adanca

Care exersez pentru a dezvolta, nu intari.

Romanca musceleanca, tot romanca

Esec si reusita-n Romania mea sunt si voi fi

Care pot si nu ma pierd in Romanie-a adanca

Care pot pentru-a ajunge, nu parveni.

Romanca musceleanca, tot romanca

Cap si inima-n Romania mea sunt si voi fi

Care gandesc si bat in Romanie-adanca

Care gandesc si bat pentru a face, nu a fi.

Romanca musceleanca, tot romanca

Ioana Andreea-n Romania mea sunt si voi fi

Care iubesc si birui in Romanie-adanca

Care iubesc si birui pentru a da suflu, nu pasi.

Proiectul „Rugă fără sfârșit” lansat de „Națiunea” și Grupul de presă Națiunea-Alcero, cel mai lung poem național pentru Guinness Book, merge mai departe după o tentativă de furt…

Am citit cele deja 300 de strofe existente si m-am simtit romanca. Apoi am inceput sa scriu.

Le multumesc tuturor celor ce si-au rupt din timp sa dea timp Romaniei noastre.

Pentru ca militez pentru putinta, nu neputinta.

Milioane de români, cu sau fără acces la net, dar cu vibrație lirică și cu spirit naționalist, sunt invitați să participe la repararea imaginii României din Guiness Book, în care Sorin Oprescu a ”promovat” țara cu cel mai lung cârnat… „Regulamentul” manifestaării patriotice este simplu: un român, un poet…o strofă. După doar câteva zeci de ore de la lansarea originalei idei, românii din țară și străinătate socializează în masă, mândri că își pot aduce aportul liric pentru România. În limita spațiului electronic și a celui pe suport de hărtie, ziarul ”NAȚIUNEA”, principal partener media și sponsor, va publica periodic, inclusiv sub formă de volume prin propria editură, sutele, miile, sutele de mii și, sperăm noi, milioanele de strofe, având onoarea de a participa la un fenomen, la o revelație spirituală care poate constitui un prim pas nonpolitic al solidarizării naționale, al retrezirii conștiinței naționale.”Neamul românesc nu a coagulat niciodată în jurul unei ideologii, ci a unei stări de spirit” (Dan Puric).

Orice (domn ce se vrea)Presedinte are (o domnisoara) Ministru al Culturii (proprii)

-Pe cand semnam contractul de parteneriat al Patrimoniului National?, intreaba ea cu forma unor picioare lungi si coapse invaluite in dantela si gand.

-Peste 5-6 ani. Cam asa… , raspunse el, Domnul.

Ma aplec usor peste birou sa-i fur un stilou pentru o semnatura si, ma roaga sa… semnez data viitoare.

Ma asez in fotoliul din fata biroului lui, nu cu sens de Basic Instinct, ci cu sens propriu si, ne privim in ochi, zambind din cand in cand cu mintea (meschina)-de-asta data, nu cu coltul gurii (neobosite).

Discutam despre mine, el, viata, visuri, destin si orgasmul perfect. Nu stiu de unde, insa se mai simte usor un tremurat de trabuc pe buzele lui si, in incapere.

(Mereu am vazut in mirosul fin de tutun si in mirosul fin de parfum barbatesc-arma cea mai puternica a unui barbat-in intuneric.)

Eu ii povestesc ca nu urmele rosii ale rujului unei femei pe camasa barbatului, inseamna inselat si, el imi povesteste ca nu camasa arsa a unei femei, inseamna inselat.

Ne-am comparat camasile si, in ciuda rujului sau ale arsurii, ele erau perfecte.

-Domnisoara, inselatul nu face parte din Guvern. Dar e practicat cu regularitate.

Nu din nefericirea vreunui Presedinte sau din curiozitatea (niciodata recunoscuta) unui nou Ministru al Culturii.

Ea, tace.

Si se ridica asezandu-si intentionat tivul fustei ce-i saruta fara oprire genunchii si interiorul coapselor, in locul lui.

Isi intoarce spatele, nu fiindca avea o talie ce nu-i trada respectul de sine ce-l purta in antet la CV si vroia sa si-o arate, ci, pentru a-i intelege el mai bine tacerea.

A vrut sa deschida o fereastra.

-Mereu aerul rece coborat noaptea peste un trup de femeie neobosit, echivaleaza cu orice femeie ce-ai avut-o ziua, tu, Domnule.

Statea in spatele meu si-mi povestea femeile lui. Nu despre ele, ci mi le povestea ca si povestile de adormit-copii, spuse pe nemancate.

I-au placut dintotdeauna femeile care stiu ca tacerea, nu e o supunere a barbatului, ci o calitate fara cusur a lor.

Mi-a povestit de diamante. Si ca nu-i plac. Mi-a povestit insa de gustul dulce-acrisor atunci cand isi vede FEMEIA-mama, prietena, iubita, sotie, amanta, luptand pentru o cauza, nu pentru straluciri cu gradul de duritate 10. Le-ar da el un 10-de trecere maxim in acelasi timp, tuturor femeilor ce-ar uita de diamante, in detrimentul unei lupti corp la corp cu o cauza (nobila).

Mi-a povestit de fite. Si si-a cerut scuze, ca nici in dictionarul lui zilnic, nu are termen de inlocuirea a cuvantului fad. Mi-a povestit insa cat il incita aroma puternica a stilului, atunci cand isi vede FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotie, amanta, ca o lectie (vie) de stil.

Mi-a mai povestit de greturi. Atat de tipice femeilor, imprumutate (si) de barbati. Mi-a povestit insa de sensul mainilor atunci cand isi vede FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotia, amanta, ce si le (con)duce sa mangaie, nu sa le ridice ostentativ emanand vulgaritate, odata cu decibelii imprumutati din generatiile de aur. Ii plac bineturile, nu greturile.

Mi-a mai povestit ca hainele nu poarta, ci se poarta. Si c-a vazut atatea femei dezbracate, desi ele aveau atatea haine pe ele… Si el a vazut femei ce-au venit goale in prag de Institutie de Stat vidate in paltoane lungi, (doar) cu lenjerii de tot soiul sub. Le-ar da el cadou, magazine, numai daca ar intelege ca FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotie, amanta, imbraca haina, nu haina o imbraca pe ea.

Si-a aprins un trabuc si m-a lasat sa ma aplec peste pervaz, atat cat sa nu cad si atat cat sa nu vina spre mine, cu pasiune si-atat.

Se aude sina metalica a unui "sertar" (a se citi slit) tras si, un capac de stilou cazand pe parchetul inca mirosind a sampanie de colectie, vin rosu sec si scrum.

Semneaza.

Ea pleaca.

Abia dupa un an, la o toamna distanta, a regasit plicul dat de el.

Era alb, nedezlipit.

Inauntru era o hartie ce semana a cec si, mesajul i-a ramas in minte toata viata, pe langa zerourile firesti:

Doamnele te fac sa scrii Doamna, cu "D" mare…

Sub semn de 23

"PS. Nu uita sa-ti pui o dorinta.

Azi-de ziua mea, toata lumea trebuie sa isi puna o dorinta."

Asa a sunat finalul fiecarui mesaj in parte, destinat fiecarei parti din inima mea, ce si-a rupt din ziua de 4 octombrie timp, ca sa mi-l agate-n in gand, inima, pasi si simt.

Surpriza pusa la cale de Elena, sub semnatura careia sta conceptual de Femei Independete, a avut grija sa o pregateasca din prag de seara, cu cel mai savuros tort de spuma de ciocolata mancat vreodata, cu o intalnire numai cu oameni frumosi si vesnici si, cu cele mai memorabile strangeri de maini, inimi, sensuri.

Sute de mesaje au ajuns la mine-ulterior, sub forma inimii voastre. Pentru ca fiecare reactie diferita, a voastra, a fost cel mai frumos cadou. A fost numai bucurie. Fiindca bucuria mea, e bucuria voastra. Bucura-te, BUCURIA mea!

Mi-as dori insa, sa simtiti bucuria si inaltarea mea. Prin bucuria si inaltarea voastra-din fiecare dorinta ce-am luat-o de mana si i-am aratat drumul implinirii.

Fiecare in parte va stiti locul in viata mea, fiecare in parte nu sunteti ajunsi aici intamplator. Cuvintele inimii voastre catre mine au devenit randuri-randuri de aripi albe si usoare ce m-au purtat direct de pe nori in cer.

V-am "obligat" sa va puneti dorinte. Si nu-mi pare rau. Pret de cate o secunda, mi-ati intrat in joc si sigur ati zambit macar. Si v-a placut, nu? Si aproape toti credeti in voi si dorinta voastra.

Deja spre seara mesajele sunau asa:

"La multi ani! PS. Mi-am pus deja dorinta."

Mi-a placut la nebunie ca pentru o clipa Ioana Andreea a devenit voi si voi ati devenit Ioana Andreea. Pentru ziua de ieri, vesnici v-am facut in gand.

Dorintele vi le-am dus spre Cer. Acum nu va ramane decat sa asteptati.

Iar deja, in dimineata asta, mi s-a confirmat implinirea unei dorinte a cuiva dintre voi.

Flacara aprinsa pentru voi (e reala si chiar e a voastra), n-a fost mai mare ca azi-nicicand.

Imi dati dreptate?

Ioana Andreea,

cea sub semn de 23, care traieste si nu exista, cea datatoare de suflu si mereu aceeasi.