Orice (domn ce se vrea)Presedinte are (o domnisoara) Ministru al Culturii (proprii)

-Pe cand semnam contractul de parteneriat al Patrimoniului National?, intreaba ea cu forma unor picioare lungi si coapse invaluite in dantela si gand.

-Peste 5-6 ani. Cam asa… , raspunse el, Domnul.

Ma aplec usor peste birou sa-i fur un stilou pentru o semnatura si, ma roaga sa… semnez data viitoare.

Ma asez in fotoliul din fata biroului lui, nu cu sens de Basic Instinct, ci cu sens propriu si, ne privim in ochi, zambind din cand in cand cu mintea (meschina)-de-asta data, nu cu coltul gurii (neobosite).

Discutam despre mine, el, viata, visuri, destin si orgasmul perfect. Nu stiu de unde, insa se mai simte usor un tremurat de trabuc pe buzele lui si, in incapere.

(Mereu am vazut in mirosul fin de tutun si in mirosul fin de parfum barbatesc-arma cea mai puternica a unui barbat-in intuneric.)

Eu ii povestesc ca nu urmele rosii ale rujului unei femei pe camasa barbatului, inseamna inselat si, el imi povesteste ca nu camasa arsa a unei femei, inseamna inselat.

Ne-am comparat camasile si, in ciuda rujului sau ale arsurii, ele erau perfecte.

-Domnisoara, inselatul nu face parte din Guvern. Dar e practicat cu regularitate.

Nu din nefericirea vreunui Presedinte sau din curiozitatea (niciodata recunoscuta) unui nou Ministru al Culturii.

Ea, tace.

Si se ridica asezandu-si intentionat tivul fustei ce-i saruta fara oprire genunchii si interiorul coapselor, in locul lui.

Isi intoarce spatele, nu fiindca avea o talie ce nu-i trada respectul de sine ce-l purta in antet la CV si vroia sa si-o arate, ci, pentru a-i intelege el mai bine tacerea.

A vrut sa deschida o fereastra.

-Mereu aerul rece coborat noaptea peste un trup de femeie neobosit, echivaleaza cu orice femeie ce-ai avut-o ziua, tu, Domnule.

Statea in spatele meu si-mi povestea femeile lui. Nu despre ele, ci mi le povestea ca si povestile de adormit-copii, spuse pe nemancate.

I-au placut dintotdeauna femeile care stiu ca tacerea, nu e o supunere a barbatului, ci o calitate fara cusur a lor.

Mi-a povestit de diamante. Si ca nu-i plac. Mi-a povestit insa de gustul dulce-acrisor atunci cand isi vede FEMEIA-mama, prietena, iubita, sotie, amanta, luptand pentru o cauza, nu pentru straluciri cu gradul de duritate 10. Le-ar da el un 10-de trecere maxim in acelasi timp, tuturor femeilor ce-ar uita de diamante, in detrimentul unei lupti corp la corp cu o cauza (nobila).

Mi-a povestit de fite. Si si-a cerut scuze, ca nici in dictionarul lui zilnic, nu are termen de inlocuirea a cuvantului fad. Mi-a povestit insa cat il incita aroma puternica a stilului, atunci cand isi vede FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotie, amanta, ca o lectie (vie) de stil.

Mi-a mai povestit de greturi. Atat de tipice femeilor, imprumutate (si) de barbati. Mi-a povestit insa de sensul mainilor atunci cand isi vede FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotia, amanta, ce si le (con)duce sa mangaie, nu sa le ridice ostentativ emanand vulgaritate, odata cu decibelii imprumutati din generatiile de aur. Ii plac bineturile, nu greturile.

Mi-a mai povestit ca hainele nu poarta, ci se poarta. Si c-a vazut atatea femei dezbracate, desi ele aveau atatea haine pe ele… Si el a vazut femei ce-au venit goale in prag de Institutie de Stat vidate in paltoane lungi, (doar) cu lenjerii de tot soiul sub. Le-ar da el cadou, magazine, numai daca ar intelege ca FEMEIA -mama, prietena, iubita, sotie, amanta, imbraca haina, nu haina o imbraca pe ea.

Si-a aprins un trabuc si m-a lasat sa ma aplec peste pervaz, atat cat sa nu cad si atat cat sa nu vina spre mine, cu pasiune si-atat.

Se aude sina metalica a unui "sertar" (a se citi slit) tras si, un capac de stilou cazand pe parchetul inca mirosind a sampanie de colectie, vin rosu sec si scrum.

Semneaza.

Ea pleaca.

Abia dupa un an, la o toamna distanta, a regasit plicul dat de el.

Era alb, nedezlipit.

Inauntru era o hartie ce semana a cec si, mesajul i-a ramas in minte toata viata, pe langa zerourile firesti:

Doamnele te fac sa scrii Doamna, cu "D" mare…