joi, octombrie 13

DRAGOSTEA nu poarta uniforma




-Hei tu-suflet ce stii a fi curat!


-Dar am și eu păcatele mele. Am fost și cu fete de moravuri ușoare, însă o femeie care trăiește în curățenie, morală și fizică, e ca lumina unui înger, ți-o dorești ca soție. Trebuie doar să o meriți....


-Deci vasazica mai exista si barbat care VREA, nu numai care POATE!


-Exista, insa multi nu vor s-o recunoasca. Dintr-un orgoliu…


Si a trecut aproape o jumatate de vara pana cand el, in loc de flori la usa mi-a venit cu un buchet de cuvinte…


-De unde esti asa ...vie? Atâta dragoste pentru tot-un reper pentru noi care nu reuşim să evadăm din arealul ambiţiei, orgoliului.


-Din adevăr. Mi s-a spus candva că dragostea e adevăr, când eu mă întrebam ca o păcătoasă, ce e dragostea? "Căci eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa... "
Târziu am înţeles că sunt dragoste. De dimineaţa până seara, ciclic, fără pauze nici măcar când dorm. Şi nu obosesc să fiu numai Dragoste. Chiar deloc. Eşti de înălţat. Ca orice om ce-mi ajunge în viaţa, se înaltă zi de zi, prin mine, cu mine. Căci eu sunt dătătoare de suflu, căci eu trăiesc ci nu exist.


-Dar eu sunt militar, trăiesc într-un mediu care mă obligă să stau încruntat şi deşi ştiu despre efectele dragostei creştine şi consecinţele ei, numai când sunt acasă pun în practică învăţăturile ei. Teoria e aşa caldă ...în practică e câmpul de luptă cu noi înşine.


-Hai să-ţi spun un secret. Ea, Dragostea nu poartă uniformă, nici încruntare la purtător. Ea e acolo, în inima. Fie că eşti militar sau preot. Inima e aceeaşi, deci Dragostea e aceeaşi. Mă bucur însă c-am scos din rând un militar nobil, fie pentru un cântec, o rugă, un gand.

Noapte bună, tu-militar al ostilor de îngeri.



-Candva in scris, poate ne întâlnim şi pe acest palier. Eu îmi duc bătăliile în suflet până la câmpul de luptă…

Militar al oştilor de îngeri...ce frumos...


-Ştiu că ai şi stiloul în mâna, chiar dacă glasul ţi-e răspicat şi privirea înţepenită. Însă îngerii înmoaie până şi cel mai murdarit de el însuşi-militar. Pentru că ei niciodată n-au fost altfel decât albi. Iar de întâlnit, tocmai am făcut-o. Esenta e uneori dincolo de sâmbure şi gust.
Fii binecuvântat de alb de cer şi dans de aripi.

-Îţi mulţumesc...


-Mulţumeşte doar Lui. "Cred Doamne, ajută necredintei mele..."


(Nu e fictiune povestea de mai sus, ci e bazata pe o poveste reala.)

Niciun comentariu: