miercuri, octombrie 5

Sub semn de 23



"PS. Nu uita sa-ti pui o dorinta.

Azi-de ziua mea, toata lumea trebuie sa isi puna o dorinta."


Asa a sunat finalul fiecarui mesaj in parte, destinat fiecarei parti din inima mea, ce si-a rupt din ziua de 4 octombrie timp, ca sa mi-l agate-n in gand, inima, pasi si simt.


Surpriza pusa la cale de Elena, sub semnatura careia sta conceptual de Femei Independete, a avut grija sa o pregateasca din prag de seara, cu cel mai savuros tort de spuma de ciocolata mancat vreodata, cu o intalnire numai cu oameni frumosi si vesnici si, cu cele mai memorabile strangeri de maini, inimi, sensuri.

Sute de mesaje au ajuns la mine-ulterior, sub forma inimii voastre. Pentru ca fiecare reactie diferita, a voastra, a fost cel mai frumos cadou. A fost numai bucurie. Fiindca bucuria mea, e bucuria voastra. Bucura-te, BUCURIA mea!

Mi-as dori insa, sa simtiti bucuria si inaltarea mea. Prin bucuria si inaltarea voastra-din fiecare dorinta ce-am luat-o de mana si i-am aratat drumul implinirii.

Fiecare in parte va stiti locul in viata mea, fiecare in parte nu sunteti ajunsi aici intamplator. Cuvintele inimii voastre catre mine au devenit randuri-randuri de aripi albe si usoare ce m-au purtat direct de pe nori in cer.

V-am "obligat" sa va puneti dorinte. Si nu-mi pare rau. Pret de cate o secunda, mi-ati intrat in joc si sigur ati zambit macar. Si v-a placut, nu? Si aproape toti credeti in voi si dorinta voastra.

Deja spre seara mesajele sunau asa:

"La multi ani! PS. Mi-am pus deja dorinta."


Mi-a placut la nebunie ca pentru o clipa Ioana Andreea a devenit voi si voi ati devenit Ioana Andreea. Pentru ziua de ieri, vesnici v-am facut in gand.

Dorintele vi le-am dus spre Cer. Acum nu va ramane decat sa asteptati.

Iar deja, in dimineata asta, mi s-a confirmat implinirea unei dorinte a cuiva dintre voi.


Flacara aprinsa pentru voi (e reala si chiar e a voastra), n-a fost mai mare ca azi-nicicand.

Imi dati dreptate?





Ioana Andreea,
cea sub semn de 23, care traieste si nu exista, cea datatoare de suflu si mereu aceeasi.

Un comentariu:

Dragoş spunea...

Cum iubesc în fiecare clipă lumea reală și mult, muuuuult mai rar, pe cea virtuală, cum sunt șanse mai mari ca un mesaj să-mi parvină mai repede prin poșta clasică (cea cu scris de mână, plic și timbru) decât pe zidul din Facebook, mi-am pus și eu azi dorința restantă. LA MULȚI ANI!