Deseori imi amintesc de vizitele la bunici. Bunicii mei, innobilati cu diploma onorifica pentru cei 50 de ani de casatorie credeau ca dragostea vine o singura data in viata si atunci e pentru totdeauna. La ei, cel putin, asa a fost. S-au cunoscut la promenadele de duminica organizate in sat, cand nici macar nu implinisera optsprezece ani si de atunci au ramas impreuna. Aproape o viata de om.
Ziua trebaluiau in jurul casei impreuna, tarandu-si amintirile odata cu papucii de casa pufosi, vorbind despre singura nepoata si despre vreme, intr-o atmosfera uneori incremenita si dezmortita in zorii fiecarei dimineti de cafeaua la ibric pregatita de bunicul. Din cand in cand, radioul de la bucatarie rasuna a petrecere, iar vina si-o poarta melodia populara-slabiciunea amandurora. Aveau tabieturile lor induiosatoare, construite in jumatate de secol trait impreuna si nu le-ar schimba pentru nimic in lume. El inca ii spunea ca e cea mai frumoasa si desteapta femeie, iar ea, in schimb, il cicalea cu drag, pentru ca iar si-a murdarit hainele.
Ei au crezut mereu ca Dumnezeu iti harazeste pe cineva si mai departe depinde de tine. Ca odata ce ti-ai ales “crucea”, trebuie sa o porti pana la capat…
Ii multumesc Bunicii ca mi-a fost si imi e bunica-EROINA. De la doar 2 saptamani mi-a deslusit VIATA. Are 73 de ani ce-i poarta cu staruinta dreapta. E neclintita. M-a rugat sa NU UIT. Si-am inteles totul. A NU UITA e verbul ce nu-l voi uita niciodata. Cat despre iubirea ce i-o port, nici nu-mi permit sa vorbesc. Doar s-o simt.
Ii multumesc Bunicului ca mi-a fost bunic. Si credeti-ma, nu exista multumire mai mare. Cu el am facut primii ingeri in zapada si el imi tragea sania ore in sir ca sa-mi smulga zambete. Cu el am invatat sa socotesc, la gura sobei si el m-a invatat sa-mi desenez in viata toata visele. Bunicul avea cel mai frumos suflet si l-am iertat ca mi-a fost Mos Craciun de cateva ori in viata. Nici acum nu stie ca banuiam eu ca nici
Langa ei, BUNICII, mi-am insusit cei 7 ani "de-acasa" si aici mi-am pus primele dorinte. Dar n-au uitat nici o zi din cei 7 ani sa-mi aminteasca ca mama e mama si tatal e tata si, iubirea parintilor e una si a bunicilor e alta.
In curtea si casa bunicilor am invatat sa repet mereu ca-s romanca, aici am invatat sa cant si sa dansez eterna muzica populara. Aici am gresit prima data si bunicii m-au invatat verbul A IERTA. Aici inima mi-a batut prima data in mainile Celui de Sus, odata cu botezul. Aici am prins gustul iernii si nu mai coboram dupa sanie. Aici am invatat sa spal covoarele la rau si sa fac capite de fan. Am invatat si sa scriu, citesc si sa nu gresesc tabla inmultirii. Aici am vesnicia.
De cativa ani, nu mai gasesc oameni de zapada, iar sania e obosita. Ingerii insa tot voi mai face in zapada. Pentru ca se spune ca ce inveti cand esti copil nu uiti niciodata.
Pentru bunicul, ce si-a purtat “crucea” in credinta lui nestirbita, acum capatul e cerul si …bunica. Bunica insa , (re)deschide capitolul “Amintiri” la fiecare revedere cu nepoata… iar bunicul ne inconjoara de simplitatea lui imbibata de dragoste, de acolo de Sus…
Si vesnic ramane in gand, ultimul Craciun cu… el. Ultimul Craciun cu el a fost cu tuica fiarta, ultimul taiat de porc si… pace. Nici nu stia ca va fi ultimul, insa eu stiam ca va fi pentru el primul din alta lume. Avusesem un vis. Se spune ca prin vis, credinta e rasplatita la nivelul cel mai inalt.
Si de atunci il simtim in fiecare impodobit de brad si in fiecare miros de scotisoara din vinul abia fiert… Cel mai important e ca il simtim in inimi zi de zi. Sper doar ca si el acolo Sus, are pom de Craciun si multa zapada… la fiecare iarna a lui, a noastra.
Azi implinesc 55 de ani de cand sunt impreuna Bunica si Bunicul. Sunt impreuna chiar daca nu sunt…
Pentru ca pentru ei Cerul si Pamantul are forma aceleiasi inimi.
AZI, Bunica ii duce flori, lumina chipului si mainilor ei, iar Bunicul ii devine la fiecare revedere inger de pace al dragostei de mai bine de jumatate de rupere de veac.
Un comentariu:
NU UITA, IARTĂ: simplitatea vieţii guvernată de firea naturii!
Trimiteți un comentariu