Bati odata cu vantul. Si oprirea, ti-e pervazul meu ud. Cobori cu soarele si imi atingi pielea uda cu degetele mintii. Pasii parca-ti sunt palme, ma cuprinzi, ma lasi, ma prinzi. Capul meu e in dreptul inimii si ma inveti cum sa-ti aud bataile. Nu ti le-aud.
Ma rasucesti spre tine si eu te rasucesc spre mine. Ajungem sa stam cu inimile spate in spate si cu ochii inchisi. Poate ca ne place prea mult noaptea. Langa tine nu stiu cine sunt, dar tu mereu imi repeti cine esti. Mainile tale sunt parca hasurate peste mine si-s nedesprinse. Uneori nici nu inteleg cum nu amortesti, cand te ploua peste mine. Imi povestesti ca vantul aduce multe cu el. De fapt tu imi povestesti subtil, venirea ta. Nu imi spui insa, de ce ai ales pervazul meu. Te uiti adanc in ochii mei si imi spui ca-ti place verdele. Eu iti spun ca inca n-ai vazut curcubeul.
Uneori ma lasi sa vorbesc ore in sir, numai tu stii de ce... Ma privesti fara sa ma atingi zile la rand. Doar ma privesti. Tot nu te-nteleg.
Uneori dragostea nu seamana a dragoste. Si pasii nu sunt pasi. Nici Raiul nu-i Iad unul fara altul. Imi stiu locul in tine si de-aia nu ma misc. O singura miscare ar insemna sa-ti zgudui norii. Stiu ca apoi ti i-as departa prea greu, sa mai rasar de dupa ei.
Ma rog insa. Din nou la vant. Sa te aduca zi de zi, tot pe pervaz. Macar genele lungi sa te mangaie, cand eu o sa am mainile intinse spre cer sa-ti ating norii.
foto: Marius Bogdan Ghita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu