Un glas

Tu, omule, ce esti pana la urma?

Ce vrei sa fii cand m-ametesti ca nu mai esti

Acela ce tot om ce scurma

In alte ceruri pamantesti?

Tu, omule, ce esti tu dimineata-n zori?

Ce vrei sa fii cand ma tot minti ca taci

Acela ce nu are-alegatori

In alt rastimp, fugaci?

Tu, omule, ce esti tu ziua-n mijlocire?

Ce vrei sa fii cand timpu-ti pare stors

Acela ce nu crede-n poticnire

In alta parte, neintors?

Tu, omule, ce esti in plina noapte?

Ce vrei sa fii cand m-ametesti ca nu mai esti

Acela ce nu crede-n dor de soapte

In alte lumi, traiesti?

Eu, OM-aud, vad, miros, simt si tot gust

Din larg potir ce se numeste viata

Eu, om, cu-ntreg destin nejust

Din noapte, miez de zi si iarasi dimineata.

Se-aude-un glas in nemuriri:

-O, minune, nu te mai chinui a te desface,

(In cerurile-mi groase-n omeniri)

-Ai suflet alb, cu multa pace!

Glas: Mario Rvsescv

Artist, foto: Cristina Lazar