130 de ani GEORGE ENESCU si infinitul

19 august 1881. Data nasterii celui mai important muzician roman.

GEORGE ENESCU.

A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani iar peste un an si-a sustinut primul concert.

Se autocaracteriza ca fiind un copil silitor, constiincios, de la 4 ani stia sa scrie, sa citeasca, sa adune si sa scada. Ii placea invatatura si nu-i placeau jocurile brutale, pe care le considera nefolositoare.

Conservatorul l-a urmat la Viena, cu continuarea la Conservatorul din Paris, debutand ca si compozitor prin POEMA ROMANA, fiind considerat apoi o minune a lumii.

Cautat de pretutindeni pentru a da lectii de vioara, avea elevi veniti chiar din Paris pentru a lua lectii de la maestrul roman, in Bucuresti.

Imi amintesc ca am citit chiar o intamplare haioasa din Paris, cand maestrul se afla intr-un taxi. Soferul se pare ca l-ar fi recunoscut si l-ar fi salutat cu un: -Bonjour, maître! (-Buna ziua, maestre!), iar Enescu a raspuns ca un calambur: -Oui, un metre et quatre vingt! (-Da, un metru optzeci!).

Era mereu elegant, purtand o batista la rever, nu era deloc modest si captiva radical numai ce pasea intr-un loc populat. Era o fire deschisa, fiind pe langa un romantic si un iubitor al sexului frumos. Era degajat, ii placea sa rada, insa la randul sau era iubit de zeci de prezente feminine aparte si, nu se dadea in laturi de la flirt.

Iubit cu adevarat de Regina Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva), alintat Chou (iubitel), Chou fidelissim sau Pynx-derivat de la Sfinx, era deseori invitat de onoare pe holurile Pelesului.

A dirijat in Romania, Philadelphia, New York, urmand ca mai tarziu sa fie initiator al FESTIVALULUI INTERNATIONAL GEORGE ENESCU, unde le oferea sume generoase castigatorilor, din veniurile proprii.

Ramane nume ales in sufletul romanilor dar si in sufletul lumii cu Rapsondia Romana nr. 1, Ciocarlia, Poema Romana, Oedipe (dedicate sotiei sale impreuna cu poemul Isis), etc.

Sper ca azi, dupa iubiri impartasite si alese, dupa poeme scrise si nescrise, dupa injumatatirea Bucuresti-Paris, dupa definirea sa ca om si ca minune, sa-si fi gasit dragostea, inspiratia, casa inimii si originile.

Iar chiar de e in Paris inmormantat, eu tot la Ateneul Roman il aud, de fiecare data cand ii trec prin fata gandului.

Odihna-n cer si-n inima, maestre!