Fericirea mea, nu doarme. Sunt sigura de asta.
Deja simt miros de hartie proaspata, caci da, MOARA DE HARTIE, exista.
Da, despre moara aceea de altadata e vorba.
Tiparire manuala cu litere mobile si cu clisee.
Aici se face hartie, se deseneaza, se imprima pe ea ( petale de flori uscate si alte minuni ale naturii) si bucuria de dupa, se simte-nu se scrie-n cuvinte.
Bunul-gust, simplitatea, unicitatea, simplitatea, naturalul, sunt doar cateva puncte desenate-n modestia morarilor iscusiti.
A, sa nu uit de inima. Inima lor se-nvarte odata cu moara si cand nu se roteste.
Din toamna, moara de hartie, ma ia sub roata sa, inrolata in redactie si in miros de hartie divina (caci dupa parerea mea, nu e miros mai unic in lume).
Rog vantul sa va poarte pana acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu