Moara de hartie

Fericirea mea, nu doarme. Sunt sigura de asta.

Deja simt miros de hartie proaspata, caci da, MOARA DE HARTIE, exista.

Da, despre moara aceea de altadata e vorba.

Felicitari, albume de fotografii, carti, agende.

Tiparire manuala cu litere mobile si cu clisee.

Aici se face hartie, se deseneaza, se imprima pe ea ( petale de flori uscate si alte minuni ale naturii) si bucuria de dupa, se simte-nu se scrie-n cuvinte.

Bunul-gust, simplitatea, unicitatea, simplitatea, naturalul, sunt doar cateva puncte desenate-n modestia morarilor iscusiti.

A, sa nu uit de inima. Inima lor se-nvarte odata cu moara si cand nu se roteste.

Imagini de la taierea panglicii la inaugurare aici (Dan Piersinaru) si, un drum pana la Comana (40 min din Bucuresti) va intareste negresit convingerea, ca paradisul e mai aproape decat credem.

Din toamna, moara de hartie, ma ia sub roata sa, inrolata in redactie si in miros de hartie divina (caci dupa parerea mea, nu e miros mai unic in lume).

O sa va placa negresit! Si revin cu detalii...

Pana atunci, ce ziceti de un drum (fie si virtual) la singura Moara de Hartie a secolului XXI?

Rog vantul sa va poarte pana acolo...