10 zile fara FACEBOOK

…sau despre postul retelelor sociale.

Da, am decis sa ma autoelimin din cele 2,4 milioane de internauti din Romania si sa devin mai putin populara si controversata.

O, da! E realmente o experienta si trebuie musai impartasita!

Putini sunt cei care-si imagineaza o dimineata pur si simplu cu sensul de… dimineata. Da, o dimineata fara Google search, fara filmulete pe Youtube si conectare la pagina personala de Facebook. Un verificat de e-mail sa spunem ca se permite-total deconectati parca nu se poate. Si o zi incheiata cu o seara pur si simplu cu sensul de… seara.

Zis si facut.

10 zile fara Facebook au insemnat parca 10 ani recuperati.

O sa spuneti: "-Hai ca asta-i buna, alta comparatie nu a gasit?"…

Ei bine, trebuie sa incercati.

Facebook e un inlocuitor al vietii propriu-zise. E un fel de indulcitor care duce incet-incet spre dependenta, fiindca nu provoaca diabet intelectual.

Din prima zi insa, am tras semnalul de alarma. Stop!

Si uite ca asa am spus stop la tot ce insemna deadline, ora fixa, salut fara continut ( "-Hello!", "-Neata!"), search dupa search, notificari, verificat de mesaje-implicit raspuns la mesaje, intr-un cuvant am renuntat la lipsa de fond si mi-am permis sa umplu partea lipsa si sa o desavarsesc in stil personal, adaptata nevoilor si cerintele organismului-mintii, corpului si sufletului meu.

10 zile, 10 lectii.

In primul rand am reinvatat sa ascult. Sa comunicam e lesne, insa sa ascultam ni se pare asa greu. Bifati verbul A ASCULTA.

In al doilea rand am reinvatat sa imi dau timp. A ne pansa zilele cu autosugestia lipsei de timp ce ne e scut in fata dorintelor, viselor, placerilor noastre nu e o solutie. Bifati verbul A (RE)DA.

In al treilea rand innobilati-va viata cu sport. Inlaturati lipsa de farmec in care v-ati complacut in fata unui monitor ce atunci cand e stins e lipsit de interes. Nu spun sa va urcati pe cantar si sa tociti drumul spre oglinda. Spun sa va impuneti un program de autorespect. Da, se poate! Bifati verbul A VREA si A FACE.

In al patrulea rand reinvatati cititul. Nu-i asa ca erau dati cand abia asteptati sa va cumparati sau sa primiti o carte noua, numai ca sa simtiti cel mai catastrofal miros al oricarui nou inceput ascuns intre file si pagini? Bifati verbul A CITI.

In al cincilea rand reinvatati autoanaliza/meditatia cu sugestii de intarire a stimei de sine, a pozitivitatii si a reusitei. E incredibil cum descoperim ca gandul e de fapt traseul unei inimi fericite. Bifati verbul A ECHILIBRA.

In al saselea rand reinvatati judecata. E primul afisaj al nostru in fata oricarei persoane, fie ea virtuala/nu. Etichetarea de asta data sa fie inlocuita cu toleranta, acceptanta si sensul unui discurs. Bifati verbul A ACTIONA.

In al saptelea rand sa reinvatam sensul fiecaruia din noi. Informatia luata de pe Internet a devenit o chestiune de life style si nu ne dam inapoi de la stiri (false), fenomene (inexplicabile), tendinte (copiate) si scandaluri( provocate gratuit). E nevoie de un nou sens al existentei dincolo de lumea virtuala. Bifati verbul A (RE)DESCOPERI.

In al optulea rand reinvatati sa actionati corect, fara sa disecati regrete. Trecutul ramane trecut, insa viitorul e viitor. Ideal e sa constientizam puterea fiecaruia din noi. Bifati verbul A PUTEA.

In al noualea rand reinvatati gustul vietii. Nu e numai prins in literele si semnele unei tastaturi, ci mai degraba in inima. Bifati verbul A TRAI.

In al zecelea rand reinvatati daruirea fara asteptari, iubirea si plenitudinea. Transformati-l pe greu "-Te iubesc!" in usorul "-Te iubesc!". Bifati verbul A IUBI.

Am constatat ca suntem lipsiti de pareri si credinte. A, bine bine. Stiu ca zi de zi ne expunem usor-usor spre absolut, in fata tuturor cunoscutilor/necunoscutilor.

Ne lipseste desavarsirea.

Eu in cele 10 zile mi-am recastigat-o. Am vorbit tacand si asta numai prin credinta. Mi-am recastigat-o si printr-o dimineata in care salutul a sunat rostogolit din buzele femeii-femei nu femeii-virtuale, printr-un ras nevazut al parintilor imbratisati, printr-un gust al copilariei redescoperit, prin cartile recitite, prin muzica putina-dar buna, prin sport, prin calatorii neprevazute, prin iubirea ce am fost binecuvantata sa o vad in fiecare pas, prin pacea unei zile fara griji, prin convingerea ca oamenii carora le pasa si de omul din spatele unei pagini Facebook sunt putini.

(In paranteza spun ca socul a fost de o putere covarsitoare, cand un anume om-user-al sufletului meu, a facut tot ce i-a stat in puteri ca sa afle de starea/viata/inima mea, desi nu avea nici o adresa de contact de orice fel. Si a reusit pana la urma sa ma (re)gaseasca. Asa da! Si cei carora le-am lipsit, au stiut sa le fie dor si sa le fiu oricum aproape.)

Cred ca fiecare trebuie sa isi traga un semnal de alarma. Si mai cred ca fiecare trebuie sa inteleaga scopul Facebook-ului si al vietii REALE.

Nu imi pun val sau dispar. Nici vorba. Revin, pentru ca asta e secolul destinat. Insa de fiecare data cand voi simti, imi voi da timp si nu voi uita de mine.

Luati o pauza de Facebook si va astept feedback-ul.

Una peste alta, bine v-am regasit!

PS. Mi-ati lipsit.