miercuri, ianuarie 25

FERICIREA E ALBA




Un cor de fulgi de zapada mi-au trezit dimineata in cantul lor:

-Fericirea e alba! FERICIREA E ALBA!


Atunci eu, cu inima usor ragusita, cu toata puterea si forta terestra de om, din rasputeri am vrut a ma ridica la nivelul lor in strigatul bucuriei.

Mi-am invelit inima de zor, i-am pus iubire de jur imprejur si-am acoperit-o zdravan in final cu ochii verzi cei fericiti si curiosi.

Mi-am tinut respiratia pret de cateva secunde, tot din fericirea prea mare a firii, ca la urmatorul suflu sa respir tot anotimpul. Tot. Pe de-a-ntregul.

Ma pregatesc sa scot inima la aer, afara, cu toate riscurile lumii asteia de pe Pamant. O invat sa nu se sperie de raceala fulgilor albi, desi, mici, caci in curajul caderii lor, nu lasa Pamantului decat vesnicie.


Credula, inima, a scos intai nasul, apoi buzele deja umede, apoi parul lung si-n cele din urma mainile. Brusc o vad cu mainile spre Cer si-o-ntreb:


-Dar nu aduni zapada? N-o aduni de jos?


Niciodata inima nu-mi raspunde cu vorbe, cum o facem noi oamenii.

V-am mai spus asta?

Da, nu raspunde, se scutura toata, ramane alba-ferice si, isi impreuneaza mainile ca-ntr-o rugaciune. Atunci eu raman fara suflare si, inteleg totul.


Brusc, dar nu nefiresc, unesc si eu podurile palmelor si fac pod catre Cer. E un soi de entuziasm si necunoastere parca, caci niciodata nu stii ce vine de acolo de Sus.

Cu degetele jucause apoi o vad vorbindu-le fulgilor. Cu spranceana ridicata si cu deja cunoscutul meu zambet tamp, parca reinvat un nou alfabet. Alfabetul iubirii.


Stiu ca inima de fiecare data suprinde omul cu ceva nemaivazut, nemaintalnit, nemaifacut.


Tot aerul imi misca trupul si ma departeaza si ma aproprie frenetic-intentionat de inima. Ea de fiecare data arunca cu rasete si iar intinde mainile spre Cer.


Ametim in albul alb si tot curajos ne rugam iernii, Cerului si Lui:


-Fericire alba, vreau o IUBIRE ALBA!



Cu zambet usor disparut, inchidem geamul inimii, lasand loc de o noua deschidere intre Cer si Pamant. Nu lasam caldura sa topeasca drumul rugii si, poate in gand, de ce nu, o repetam doar-doar s-o adeveri:


-Fericire alba, vreau o IUBIRE ALBA!


-Fericire alba, vreau o IUBIRE ALBA!


-Fericire alba, vreau…

Niciun comentariu: