Cel mai frumos cadou

Imi place omul in toata complexitatea lui. Cu bunatatea si rautatea facand dragoste incet... Unul se indragosteste repede si inima i-o stinge prima ninsoare si nici nu-si da seama, altul se indragosteste si iubeste. E surprins. E cu emotii intre o atingere de trupuri si un zambet furat. Cu degetele unse de atingerea ei. Cu miros de nopti impietrite in parul ei. Cu gene zdrobite de udul dragostei lui. Cu buze rupte-n doua de dor sfasietor. Cu albe ganduri de nou si negre de vechi. Cat de migalos, aiurit, lenes, matur si autoironic mai e si dorul. Timpul inapoi il dai in doi. Il comprimi in seri ascunse in perdele de nopti gri si vant vanilat. Si zapada. E asa pura, incat fiecare zi e an... iar fiecare ora e veac. Ea insa acopera tot. Dor, dragoste si ura. Nimic nu e greu. Doar putintel complicat. Nimic nu e imposibil. Doar putintel greu. Nimic nu e vesnic. Doar putintel imposibil. Nimic nu e ca INIMA. E vesnica. In amintiri, batai absurde, ritmuri pline, inghitiri in sec (de dor), palpitatii la noi revederi, in melancolii, in emotii sculptate, in primul (si cel mai frumos) cadou, in puterea gandurilor, in trairi in doi. Si imi mai place omul in toata pacea si puritatea lui. Mai rar, da. Sa iti atinga retina, un suflet curat si sa-ti fie totusi teama ca te murdaresti de praf uman. Insa nu. Dumnezeu a fost meticulos. Mi-a dat, mi-a luat. Mi-a (re)dat si am (re)luat. Cu emotii si mai flambate intre atingeri de trupuri si zambete furate. Cu degete si mai unse de atingeri. Cu miros puternic de nopti impietrite in par. Cu gene zdrobite grav de udul dragostei. Cu buze crapate si rupte-n doua de dor sfasietor... Deci, Dumnezeu are si oameni ca El acolo sus. Ii scapa din maini si-i face cadou altora care nu-s ca El. I-am multumit prin flacara ce-a ars in pauza din iubire si ura. Cel mai curat OM stiu ca a doua oara nu o sa-l mai primesc cadou la niciun alt Craciun.