Nici nu stiam ce e ala dor pana la tine. Sau daca am stiut, n-am stiut ca vine de la "dolere" ce inseamna "a durea". Probabil ca am avut parte doar de maruntisuri de dor si n-am stiut ca, de un om pe care-l iubesti, ti se poate face dor si la 5 minute dupa plecarea lui. Si-n maruntisuri ma regaseam si eu sau nu. Ma trezeam arareori si cu dor de mine. Cand simteam ca tot ce aveam in jur era in plus si imi lipseam doar eu mie, jinduind. Dorul doare, plastificat vorbind, mai ales cand nu ai cu ce-l inlocui. Insa dorul moare cand esti fericit, cand fiinta care a declansat dorul ti-e din nou in brate. Mai preferi sa-ti fie si dor de dor, decat sa fii un om atat de singur. Mai urasc si dorul fizic... e acel dor cand creierul iti da comenzi bezmetice si face orice pentru o senzatie care sa aduca a... doi. Iar cand mereu ti-e dor de cineva, esti un om plecat departe, care si-a lasat sufletul de unde a plecat. Mi s-a intamplat si sa nu stiu ce simt. Cand nu stiu de ce eram nervoasa, cu capu-n nori si cu gandurile amestecate, nu dau vina pe mine. Doar recunosc ca mi-e dor si ma uit spre fiinta care m-a ravasit. Ma duc pana la ea si dau de mine... intreg. Mi-e teama uneori sa nu confund pofta cu dorul. Pofta pana la urma e doar un instinct, insa dorul imi va raspunde la cele mai frumoase intrebari despre mine si nu ma va amagi... Am invatat ca in dor ai voie sa ai timp de tine si sa fii creativ. Pana si cainilor le e dor si nu sunt multi oameni care se bucura la fel de mult ca si un caine la revederea stapanului... In hora hormonala a dorului, faci multe. Multe lucruri nefiresti si printre ele se numara si amintirile cele mai frumoase ale omului de care ti-e dor. Insa nu iau dorul ca pe o boala. Nu am nevoie de vindecare, de regasire, de reintregire. Dorul nu fumeaza, nu bea, nu ia droguri si nu se duce la curve. Daca vreau sa ma inteleg cu dorul, fac ce-mi spune el... Si nu imi plac gesturile in forta atunci cand mi-e dor, ci gesturi mici si profunde. Alteori ajung cuvintele, aranjate dupa bataile inimii... La mine cand se inteteste dorul, invat sa scriu, sa vorbesc, sa ma las descoperita, sa-mi ador vulnerabilitatea, sa pastrez amintirile... Si va spun un secret: si barbatiilor le e dor... dar fug repede de dor. Nu prea stiu ce li se intampla si se intorc repede la jucariile lor. Dorul lor, e dragostea celei de-a doua copilarii.
Eu imi traiesc dorul si nu-l inchid in casa. Il iau cu mine peste tot si imi lumineaza zambetul. Nici nu prea as incerca vreodata sa imi povestesc dorul. Ii spun doar omului de care mi-e dor, in toate felurile. Pentru ca stiu ca orice alta persoana, nu va rezona la dorul meu mai bine ca... el.
Si... nu-i asa ca dorul e rezumatul perfect a ceea ce conteaza cu adevarat la viata ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu