joi, decembrie 2

Tu si ...mersul pe bicicleta


Azi noapte a plouat doar infernal. In suflet si-n afara lui. Au putrezit o parte din vise pe dianafara si cateva pe dinauntru. Nici visele nu-si mai stiu drumul spre alt cer, cum nici cele noi nu-si gasesc calea spre pamant. Intortocheala de vise si noi vise. Sunet de ploaie si privirea incarcata de albul zapezii virgin, imi ia la intrebari sira spinarii. Ca de ce si cum isi permite sa lase fiori reci, calzi, plini de pasiune neinfranata, sa coboare usor pe pielea-mi fina intr-un labirint pervers. Mintea imbolnavita de sufletul injumatatit de visele astea noi ce ma fac sa pacatuiesc, imi rastigneste inima pe cruci de piatra in care cuiele nu stau a fi batute. Dumnezeu tine cu mine. Intr-un fel pe care nici nu vreau, nici nu ma obosesc sa-l aflu. Imi aplec capul usor pe spate si buzele le simt masurandu-mi feminintatea. Parul atinge ultimul vis, iar el imi atinge cu mainile primul nou vis. Ochii nu te vad decat pe tine, chiar daca intunericul e nepermis de greoi. Iti respir miile de dorinte vii, sutele de atingeri fantasmice si zecile de pacate ce se numesc saruturi. Incerc sa fug, dar nu de frica si de teama de a nu cadea in pacate si mai grele. Imi tii incheietura mainii incatusata de patul cu flori visinii. Imi place. Iti simt dorinta de a ma avea in fiecare ascunzis al soarelui dupa nori. Esti tu cel ce pulseaza in mine. O altfel de dragoste si un altfel de dor. In casa noastra au loc doar vijelii. Din ale blande, dar care-n calea lor rup si nemurirea. Suntem priviti de sus si asaltati de jos. Poate in ziua cand ne-o pasa mai mult de altii decat de noi, atunci il vom chema pe Dumnezeu sa ne faca dreptate. Iubirea nu ar trebui sa fie judecata. La fel si credinta. Iubirea nu ar trebui ascunsa. Nici blamata derizoriu in minti murdare de conceptii neiesite la lumina. Iubirea trebuie scoasa la soare si incalzita putin. Cate putin. Asa nu ar descoperii ce-i aia moarte sau coma indusa din dor si dorinta. Iubirea ar trebui sa fie uneori, doar uneori dureroasa. Ca mintea sa inceteze a mai ravni la bataie de suflete goale, in pofida celor infestate cu pasiune. Iubirea ca si credinta insa, sunt imuabile. Si mai multe complexe, decat simplificate pe alocuri. Nu stim a iubi, daca nu-I cerem dragoste. LUI. Ne-o va da, cand uscatul e prea gol si cerurile prea inalte sa le atingem cu ... NOI VISE. Mie visele imi plac amestecate cu muuuult lapte. Le mai invat sa mearga pe bicicleta fara sa se raneasca. Asta-i cafeaua mea de fiecare dimineata. Tu, visele si ...cunoasterea.

Niciun comentariu: