luni, ianuarie 17

Poveste fara nume


A fost odata asta vara

Un calator si-o pierde vara.

Se scurse gand pe gand

De prima oara, intreband.

Ce e cu cel ce vine oare

Neintrebat in viata-mi stransa

In glume, vise, iertatoare

Dar nu ramane, insa?

Ce e cu cel ce-si plimba mana

Peste-am meu gand, in nepasare,

Nevinovat e el sau tot eu, una

Ca n-am raspuns la intrebare?

Am fost si calatori pe seara

Si-amanti in gand o-ntreaga vara.

Emotii-am rupt tragand de vise

Doar la-ntuneric vag ucise.

Ce e cu cea ce simte oare

Neintrebata-n viata-i scursa

In amintiri, zvacniri, mirare

Ce-si mai doreste, insa?

Ce e cu cea ce-si da parfumul

Peste-al lui val, cu-a ei valtoare

Nevinovata-i ea sau el, tot unul

C-o tine-nchisa-n resemnare.

Iubirea e de-un negru sidefat

Cu urme de sidef virgin pe palme,

Ce-si poarta degetele frante-n trup uscat

Cu urme frante-n gesturi calme.

Iubirea nu e vis de vara, nici avant,

E ce vrea ea sa fie-ntotdeauna,

Nici un atins de inger zvarlit pe pamant,

Nici ce-am vrut eu sau el, ne e totuna.

Va auzi in gand acum, trupul ce-si striga visul

Sa nu-si uite nici varful, niciodata, nici abisul.

Si va mai auzi ce vrea s-auda,

Caci eu nu sunt a lui, sunt doar o vara uda.

Niciun comentariu: