Ne repezim spre nou, uitand clasicul, nu numai prin modul nostru de a fi si viata ce o ducem, ci si prin cel mai inaltator sentiment. Il desemneaza cel mai bine verbul A IUBI, dar mai putin noi oamenii. Iubim minimalist si virtual pentru ca ne-o cere valul tehnologic ce ne-a dus pe tarmuri in care nu mai stim ce inseamna o lumanare aprinsa la o cina sau o plimbare de mana in toata simplitatea ei. IUBIM 3D pentru ca suntem 3D. Vedem in cel de langa noi orice, mai putin decat ceea ce trebuie si ceea ce avem nevoie cu adevarat. In continuare tanjim dupa (si mai multa) perfectiune si ajungem sa constatam ca si forma soarelui n-ar fi asa cum ne-am dori. Uitam ce insemna naturaletea in trecut, cand mamele noastre isi dadeau cu pudra atunci cand stiau ce e aia stabilitatea financiara, independenta si stil. Stiau sa poarte o bijuterie, nu un intreg vernisaj de bijuterie contemporana ticsit pe intreg corpul (ca acum). Si stiau sa fie sexuale si cu o rochie simpla neagra, fara decolteuri adanci si picioare expuse pana la sold. Barbatii stiau sa-si deschida portofelul la fiecare revedere si sa ofere cadouri si flori. Pentru ca am dorit cu atata ardoare egalitate, uite ca noi femeile am (pre)luat rolul de barbat si ne mai si vaitam.
Sexualitatea de-a lungul timpului a avut o involutie evolutiva. Suntem singuri si devenim inimi robotizate, tocmai pentru ca nu putem avea langa noi un om asa cum e el. Gasim celui/celei de langa noi cele mai adanci defecte (pentru ca asa ni se par noua) si incercam inutil sa le transformam sub tutela unei baghete magice, in calitati. Nu avem timp sa ne mai pierdem timpul si de aceea cele mai multe relatii sunt din scutec ratate. Ori ca ne apasa cineva din greseala butonul de REPEDE INAINTE, ori ca rezumam totul la sex si... atat. Multumitor si asa, intr-o lume in care dragoste a redevenit sex si sexul e dragoste falsa. Nu mai vedem pe strada femeile de altadata, dar nici barbatii, ce nu demult stiu sa se comporte ca atare. Nu sparg oala si ii bag pe toti acolo. Si mai las cativa oameni ce nu si-au pierdut bunul simt, educatia si simplitatea. Si ma bucur de ei. Paradoxul e ca desi putini recunoastem, marea majoritate ne-am pierdut valorile tocmai din considerentele de mai sus. Ajungem sa ne privin in oglinda si sa vedem alt chip, al trup si... alt suflet. E atat de usor sa fim noi insine... si sa fim iubiti asa cum suntem. Dar de ce nu o facem? Ce ne opreste? Sexualitatea. Creierul. Si Dumnezeu, care in vremurile astea are si el nevoie de semnul crucii, vorba lui D. Puric.
Intrebarea este: intr- o lume falsa, printre oameni falsi, printre zambete false, printre activitati false, prin forme false de a iubi, mai suntem oare vii?
Probabil raspunsul e NU. Cu toate astea... sa lasam sexul pentru satisfactia nebuna a poftei cu pricina si, dragostea pentru cei carora nu le-a fost, nu este si nu le va fi straina.
Cand vom descoperi dragostea, vom constata ca viata ne e stilizata in cel mai fin mod cu putinta. Fara absolvirea vreunei SCOLI DE INIMI SI SUFLETE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu