Oata cu mirosul de toamna,ce-mi invaluie parul somnoros,sentimentalismul e activat si cere si el o ceasca de cafea,in diminetile usor racoroase ,rupte din septembrie cel exuberant. Iar sufletul mimeaza fiecare trezit de dimineata ,cu aceeasi lejeritate cu care soarele ar trebui sa nu se mai dea jos de chipul nostru niciodata .De ce el e mereu (ne)obosit ?!!
Cum altii se imbata numai cand vorbesc despre sampanie,asa ma imbib eu de plenitudine cand ii vad zambetul.Da ! E suficient doar zambetul ...
Asadar,in exaltarea mea,decizia de a-i scrie cateva din gandurile mele simple,a fost relativ sinonima…dar totodata publica.
" Draga (prietene drag,am incercat dar pare intim) Horia Brenciu,
Stiu ca ai venit in Bucuresti cu "2 geamantane : unul plin de haine si unul plin de sperante" si cu o modestie debordanta (adaug eu) ,si ai facut din ambitie si vise,cariera .
Si,cu fiori ironici ,imi permit sa spun ca ai facut mai multe de-atat...
Tu stii ca oamenii,sunt glume de-ale lui Dumnezeu ,dar mai stii sa transpui lumii,acest aspect,intr-un mod atat de personal...si savuros.Pentru ca faci din fiecare om,un personaj si din fiecare personaj,legenda:(HB Orchestra :Andreea Miclici ,Nicolae Eduard,Iulian Corlateanu,Vaduva Marius,Harvis Cuni Padron,Horatiu Bosca , Sergiu Berindei,Cristian Cretu..).Uit uneori,si te rog sa ma ierti,ca iti tesi propria legenda zi de zi ,zmulgandu-ne zambete,sentimente,(re)descoperiri de sine, prin vocea izbitor si enervant de buna...si prin felul tau de-a fi inainte de toate ,OM.
De pe vremea cand simturile mi le-ai zgandarit,cand emotii mi-ai scos, cu un cleste invizibil,din sufletul uneori uns de dragoste (cu melodiile tale),cand mi-ai provocat atatea zambete si hohote de ras (Robingo,Tip Top Minitop,Kiki,Riki,Miki ),vroiam sa iti multumesc.Insa vezi tu,multumirea are tot atatea trepte cat are scara spre Rai...
Mai stiu si ,ca singur iti multumesti in fiecare dimineata si mai stiu, ca multi sunt cei care aproba, ca notorietatea si succesul de pana acum,ti-a creat acest culoar impozant si benefic,catre mii de suflete imbulzite ce te mai si iubesc pe deasupra.
Iar faptul ca esti "consumat" si de persoane care nu au terminat neaparat Conservatorul si Facultatea de Arte(Frumoase),n-ar trebui sa iti creeze panica in ganduri ,ci sa iti creeze un sir ridicol de dusmani ,ce-si vor roade unghiile si-si vor bea mintile de nervi ca Horia Brenciu e omul momentului.Cuceresti detasat teritorii umane si inca nu ai obosit,iar oamenii inca te mai intreaba care e secretul .Le spun eu : intri in lupta cu mainile libere,nu porti scut si iesi din lupta cu bratele suport - pentru noi vise.
Spui tu, ca inca iti e geamantanul doldora de vise.Vise noi.Deschid fermoarul si catarama veche,dau praful la o parte si adaug dragostea ta multa.De ea ai uitat (intentionat) sa ne amintesti...Dragostea asta a ta ,care pare in fiecare zi tot mai intreaga.
Pentru ca apreciezi si umbra timida ce aluneca pe langa scaunul tau,a celei ce-ti serveste intr-o dimineata noroasa,cafeaua,pentru ca stai drept in fata celor ce te admira din spatele scenei timid,pentru ca nu uiti sa multumesti oriunde,oricand si oricum celor ce te iubesc.Stii ca iubirea inalta si sufletele moi.Aici nu e cazul.
Imi mai placi ca stii sa diferentiezi modestul de inferior,ca esti(sau cel putin pari) lipsit de complexe si (atat de) sigur pe tine.Iesi in fiecare zi din rutina confortabila,ce multi si-o insusesc, iar pentru tine calculele ecuatiei au alt contur :99% adrenalina,1% rutina,si nu invers.Pentru asta,in ochii mei (mari si verzi ),nu esti decat o valoare umana inramata.Si mai sper ca,acel "decat",sa nu fie un simplu comparativ de inegalitate ,ci un tirbuson de suflet,plin de voluptate si insemnatate,nu a cuvantului in sine si al sensului.
Stii ?E ca si primul meu desen facut cu acuarele ametite,la o varsta frageda si inramat pe peretele de la intrare in casa,de catre mama,dupa mai bine de doua decenii...
Sunt convinsa ca multi nu canta dupa portativul meu,dar nici nu-ti trebuie.Nu ai nevoie numai de aplauze(in surdina) si valuri de oameni tinandu-te pe brate.Pentru ca ai impins catre fundul sacului de virtuti :trufia,superficialitatea si ostentatia,nu ai facut decat sa captusesti gaura ramasa tot cu (multa) dragoste . Asa ai fost tu construit in suflu de munte si bun simt de Brasov.De-asta nu poate fi condamnabil.
Si imi mai placi ca iti iubesti rolul si munca,mai presus de orice,desi insemnatatea desenului lor in piramida sociala nu e tocmai ce ti-ai dorit de fiecare data.Preluand exemplul tau ,un om ce face parte cu adevarat din lumea celor pretiosi,incerc sa redau demnitatea amanuntelor care clasifica(in mod gresit) umilinta decenta in "derizoriu".
Tie iti sunt dedicate randurile ,dar si lor,celor ce vor,odata cu fiecare rasarit de soare si cu fiecare alta dimineata mangaiata de mirosul cafelei,sa paseasca intr-o lume mai buna.
P.S. Rog ca exaltarea mea,de care iti povesteam la inceput sa nu fie indecent sau poate indoielnic inteleasa (dar oricum nu imi pasa ! )...
Nu visez la nici o reciprocitate conjuncturala,pentru ca imi place sa nu trec gardul vecinului si sa ma apuc sa-i scutur pomul de vise.Ma hranesc cu ambitiile si visele mele,totodata , iar asta da savoare fiecarui inceput ...
Poate imi doresc doar sa fredonam ceva,candva...intr-o toamna tarzie .Doar atat.
Iti doresc nemurire,cum doresc tuturor oamenilor dragi ce sunt incatusati in sufletul meu !
Cu acelasi drag dintotdeauna,Ioana N. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu