La romani, mai intai se aud cantecele si apoi rasare soarele, spunea Iorga. Metaforizez (delicat) fraza spunand ca la romani, soarele rasare cand glumele lui Dumnezeu -copiii- invata sa rada. Imi delireaza grav sufletul cand dau de copii. Scepticismul meu in fata lor e usor timid, fara scapare initial. Nu sunt amatoare de plansete, dar de glasuri sculptate in traditii si talent, da. Usor pielea parca nu mai sta acolo unde a lasat-o El si se ridica catre Sus... Emotia e indescriptibila la vazul minunilor ce au culoare, forma si... un asa continut.
(Anton Gavrila - pian)
Italiana mi-o atingea de suflet mama, prin copilarie si imi (cam) placea... Stefan, mi-a atins si mai mult latura firava a mintii si a intensitatii cu care traiesc momente de genul. Pe langa vocea curata, miscarile scenice m-au lasat fara glas.
(Stefan Atirgovitoaie - voce)
Un sunet spart, greoi, complicat, Andrei l-a facut sa para dulce, masticabil si plin de... sens. Nu cred ca multi s-ar incumeta sa cante la un asa instrument cu atata pasiune si curaj. Ei bine el, in mediocritatea anilor sai, reuseste sa stapaneasca cornul, cum presedintele tara.
(Andrei Aiordachioaiei - corn)
Diana e un vulcan noroios plin de lava pe alaturi. Nu are nevoie de momente triste, ca le stapaneste prea bine pe cele perfecte din viata ei. Ca de exemplul vocea. E incredibila.
( Diana Petcu)
Am plans in public arareori. Frumoasa Mariana insa, e principalul vinovat pentru care lacrimile nu mi-au stat decat pe obraji, cand i-am auzit buzele susotind cu naiul, in Doina de jale a maestrului Zamfir. Vorba "pana la lacrimi" uite ca a prins si la mine contur... Iar naiul, a devenit astfel a doua slabiciune dupa pian.
(Mariana Preda - nai)
Franceza impecabila am auzit-o cel mai des in filmele frantuzesti interminabile la care privea acaparata mama, cand eram si eu la randu-mi copil. De data aceasta, Moise Ion, a fost unealta ce mi-a spart emotia in si mai multe bucati, reci, greu de topit. Nu am auzit, NU AM AUZIT, a mi se scuza intentionata repetitie, Un Je t'aime cantat asa impecabil, dupa Lara Fabian incoace.
(Moise Ion Badulescu - voce)
Micuta, dar Mare. E Malina. Cand alte fetite se gandesc ce rochii sa ii mai creeeze papusii de pe noptiera, ea discuta serios, intre 4 ochi, cu arcusul. Discuta noile miscari si noii timpi, pe alocuri isi mai si zambesc. E fermecatoare si fascinanta! Tine vioara atinsa usor de corp, de zici ca zboara. Se joaca cu arcusul si rade cu corzileeee.
(Malina Ciobanu - vioara)
Folclorul prinde contur cand te afli atat de aproape de sensul sau adancit de traditii, oameni frumosi, sunete calde si perfecte. De-un perfect scos din tipografia folcorului autentic. Mihaela, Adriana, Georgiana, mi-au smuls chiote, zambete, voie buna dar si... vesnica emotie. Si era sa uit... au facut cu inima de copil din mine, incursiune in trecutul meu atat de frumos, aducandu-mi aminte, cum faceam din curtea bunicilor, sala de spectacol pentru vecinii curiosi. Nu aveam microfon, doar pistilul mojarului vechi de ani buni si putin (mai mult) talent...
Mihaela Ceana, Adriana Sofica, Georgiana Pandele - folclor)
Mi-au trezit regrete, cum de fiecare data patesc asta cand mai aud vreun sunet uns de dragoste al unui pianoforte YAMAHA, sau a unui sunet plin de insemnatate al poporului meu, uns de traditie si culoare spirituala.
Multumesc BCR, Romani CRISS si Salvati Copiii. Datorita lor, copiii de mai sus prind ingerii de aripi si cunosc mai bine cerul...
Onorant, e ca artisti consacrati precum Luminita Anghel, Gabriel Cotabita, Vlad Mirita, Marian Ionescu, Florin Grozea, Cornel Fugaru, Ionel Tudor, Andrei Tudor, Andrei Kerestely, Sava Negrean, Constantin Enceanu, au pus suflet la realizarea acestui amplu proiect.
In numele Salvati Copiii dar si in calitate de OM, multumesc prin innodare de noi vise si izbanzi! Si va invit sa ascultati cd-ul BCR Sperante 2010, achizitionandu-l!
Multumesc si lor,copiilor, pentru zambetul tamp ce mi-l afisam fara retinere pe chipul usor matur, la iesirea din Sala Radio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu