Furtuna sociala cu iz nisipos grunjos, e Frappé-ul meu de dimineata. Si ma simt parca un bandit intr-o rochie de matase, prea perfect aruncata pe un trup inca (ne)atins de faultarea si opturarea evolutiei. Terenul mi se pare prea arid, insa imi asum reactia cand va voi vorbi despre eticheta umana. Terenul e intesat de bizoni si ingeri inaripati si invatati taina zborului (precoce), fara profesionalism insa. Linii curbe, sintetic diafane le traverseaza orizontul ingust. E o intortocheala atat de complezenta pe gustul tuturor, incat te transformi si tu, cel cu reguli bine definite, fara sa vrei. Sunteti partasi la mica (marea) mea revolta. Revolta vietii. Nu vreau sa rup niste gratii ale unor inchisori de suflete indoielnic curatate de urat. Vreau acceptul de a (con)lucra la slefuirea unor valori ce tot nu inteleg de ce-au fost date uitarii. Nu zgandar trecutul, ci vreau sa rebranduim optimismul, stima de sine, autoeficacitatea, robustetea, simtul umorului, sentimentul coerentei si mai ales locul de control.Nicidecum nu vreau sa va imprim pe suflet culoarea sociala stearsa a societatii noastre(triste), insa macar vreau sa va daruiesc, acel insight de care aveti nevoie. Eliberati acel distres ce nu va lasa descatusati, faceti inventarul (scurt) al vietii si actionati. Nu uitati insa, din cand in gand, sa faceti banalul exercitiu de respiratie. O sa indreptatiti vorbele mele, pentru ca oboseala e inevitabila in tumultul asta.Intelepciunea nu are varsta biologica, la fel cum nu toti suntem obligati sa facem striptease intelectual. Nu mai acceptati sa fiti inconjurati de oameni ce nu stiu ca iubirea ca si ura sunt contagioase. Exista in toti celula spirituala care se deschide de fiecare data cand inchideti ochii si ascultati in surdina si in miros de-un puternic dublu sens pe alocuri, acea muzicaliate perfecta. Cineva m-a invatat demult, ca un condamnat la fericire nu se poate dezvolta intr-un mediu inchis si neslefuit. Si va mai spun un secret. Cautati sa descoperiti in esecuri, falfait de aripi de ingeri. Ca viata adevarata e acolo, sus, sici e doar existenta.
De-aia omului i s-a dat pamant si diavolului vazduhuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu