Maretia brazilor se contrazice cu zapada muntilor, ce se contrazice cu pamanturile arate proaspat, ce la randul lor se contrazic cu fumul "uscaturilor" din gradini. Si iar imi las in urma Campulungul. E ca-n viata. Omul e si nins in altitudini si imprimavarat. Inspirat a fost Dumnezeu.
Odata cu asa zisa curatenie de primavara (in gradini), sa nu uitam sa ne punem in ordine si noi "pamanturile" si "pomii". Sa ne aram si noi sufletele cu grija, sa inlaturam cele zise uscaturi, sa ne curatam crengile si sa infrunzim. Sa (ne) gospodarim livada si sa (ne) respiram curatenia spirituala. Nu e niciodata tarziu sa insamantam dragostea de viata. Tarziu nu e nici sa ne varuim in alb radacinile, pana de Florii. Renasterea nu-i doar a naturii, ci si a omenirii. Acordurile lui Vivaldi ne intaresc conceptele, credintele, caile. Si mai frumos o sa fie cand sfintele ploi vor curata solul, iar inverzirea e de-a dreptul inevitabila. Insasi natura ne da lectii de viata si chiar de nu vrem a recunoaste, facem parte din ea. Nimic nu se pierde, totul se transforma.Totul e ciclic, viata si cursul ei merge inainte. Trebuie sa iubim si sa daruim iubire.
Trebuie sa ne stabilim fiecare cate un peron de pe care cunoastem noi oameni. Candva, prietenii trainice se infiripau odata cu rasete, povestiri si un necesar Mic Paris. Acum oamenii au uitat sa rada, sa lege prietenii, sa se plimbe, sa-si depene amintiri.
Haideti sa (ne) udam pamanturile si sa (ne) infloreasca-n gand florile de Paste, narcisele-n fata sufletului, clopoteii galbeni in privirea diminetii, stanjeneii in usa din spatele casei trupului, lalelele in coltul din stanga prispei invechite a linistii, toporasii in jurul pasilor adanci si uneori prea grei si nu in ultimul rand margaritarele ce imparfumeaza colturile inimii intunecate. Lamaita ne asteapta dupa gardul din vecini sa ne invete lectia atitudinii: chiar de ai flori mici, mirosul tau e molipsitor.
Si pentru ca randurile de mai sus au fost PORTRETUL MAMEI (ea-i primavara mea vesnica), l-am rugat pe Nichita Stanescu sa-i dedice si versurile de capatai ale celui mai frumos "Cantec de primavara" si pe Giuseppe Arcimboldo s-o picteze (mai sus):
O, primavara flacari rosii-nalta.
Pe rugul lor mi-e sufletul intins
pana miresmele imi dau un pumn in fata,
si ma trezesc, si-nving si sunt invins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu