FURTUNA

M-am innodat cu vantul si m-am facut furtuna. Nu era nici rau, nici prea bine. Dumnezeu imi facea semn discret sa ma duc, ca vine si El dupa mine. Mi-e cam teama uneori de necunoscut cand in spate nu-mi calca nimeni urmele. Pasii imi sunt stropi si-mi uda trecutul, ca soarele sa-mi usuce prezentul. Vuietul propriu uneori ma infioara. Sa fii si furtuna si baie de soare uneori nu-i asa cum pare. E mai simplu decat credeti. Parul negru mi-a fost mangaiat de El, ceva nori si substrat de luna. Imi place sa fiu furtuna-n noapte. Atunci urlu, tip, ma-nalt, ma-ndoi, ma rasfir, strabat, rup si imprastii liniste cand e vorba sa-mi impart noaptea castigata din greu, cu rasaritul. Sa fii rece si credincios, sau cald si pacatos? Nici intrebarea n-ar intui raspunsul corect si, pana mi l-ar da s-ar face din nou dimineata. Asa ca ma-nvart intre pasiune si fuga, intre hotarare si ameteala. Asa-i furtuna. Furtuna noaptea si, fiica, iubita, sotie si mama ziua. Despre femeie era vorba. Si Giorgione a pictat furtuna cum a vrut-o el si multi si-au irosit cerneala scriind in felurite chipuri ce semnificatii ar avea. Adevarul e doar la el.

Si picturile ca si femeile, nu-s pentru ochi, ci pentru suflet. Nu toti le inteleg, dar toti scriu despre ele. Despre unele deloc, despre altele prea mult. Unii aleg sa le picteze si atat. Iar daca nu intelegeti pictura de mai sus, inseamna ori ca nu te-a zguduit niciodata furtuna ori esti prea atins de soare, ca sa vezi cum plang norii.

PS. Pentru eventualii curiosi.

Examinarea radiografică a pânzei a relevat faptul că, într-o primă versiune a lucrării, în locul tânărului din prim-plan apărea o femeie făcând baie. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai general, văzând în lucrare o alegorie pastorală a vieţii omului. Soldatul întruchipează în această interpretare puterea (Fortitudo), femeia este Caritas. Virtutea masculină şi cea feminină nu trebuie să se teamă de furtuna care se anunţă. Din punct de vedere stilistic, Furtuna reprezintă faza de maturitate în creaţia pictorului. Magistrală este viziunea naturalistă a vegetaţiei şi a ruinelor, culorile estompate de brusca lumină a unui fulger. Tematic, Giorgione alege deci tocmai starea cea mai perisabilă a reprezentării, cu totul dependentă de condiţiile atmosferice ale scenei.