FEMEIA si BARBATUL. TOTUL si NIMIC.

Ce stii tu despre NIMIC?

Ce stii tu despre TOT?

Stiu toti, numai tu nu stii, ca fara FEMEIA ce te iubeste, nu esti nimic?

Stiu putini, numai eu stiu, ca alaturi de BARBATUL ce ma iubeste, sunt TOT?

Cine-ti mai stie ochii inchisi si deschisi cum iti sunt, mai bine decat eu si tu?

Cine-ti mai urmeaza linia chipului, zi de zi, in afara de mine si tine?

Cine-ti mai trece mana prin par, cu degetele usor ude, dimineata, ca mine si ca tine?

Cine-ti mai atinge buzele ca sa pastrezi sarutul cel din urma, decat eu si tu?

Cine-ti mai descopera trupul, de fiecare data in alt mod, in afara de mine si tine?

Cine-ti mai stie secretele mainilor ce-au tot atins, un sfert de viata, ca mine si tine?

Noi nu mai cunoastem raspunsurile, pentru noi fiecare intrebare e un nou raspuns.

-Hai, recunoaste zambind (cum o faci de fiecare data)…

Daca n-am vrut raspunsuri, am pus intrebari.

Asa te-am si asteptat nopti acasa, cand de fapt eram o-ntreaga zi langa tine.

Asa te-am si cunoscut, cand de fapt ma cunoscusei tu deja.

Asa te-am si vazut doi-nu unul, cand de fapt eu te vedeam langa mine.

Asa te-am facut sa fii tu, cand de fapt altcineva te credeam eu deja.

Noi nu mai cunoastem lumea, pentru noi oamenii sunt tot dragoste.

-Hai, intoarce-te cu spatele asteptand (cum o faci de fiecare data)…

Ce e NIMIC cand ai TOTUL? Si ce e TOTUL fara NIMIC?

Poate de-asta intrebarile astea doua sunt singurele care nu si-au gasit raspunsurile in cazul nostru. Fiindca si ziua de e vineri si o vrem luni-luni o facem, si noaptea de o vrem zi-zi o facem, si vara de-o vrem toamna-toamna o facem, si ora de-o vrem vesnicie-vesnicie o facem.

Nu fiindca credem ca oamenii se (mai si) indragostesc. Pentru ca nu credem in basme, insa asteptam sa le citim cu drag, primului nostrum copil. Ci fiindca credem ca fara iubire suntem NIMIC.

De-aia probabil, nedandu-ne nici macar seama, suntem TOTUL.

Femeie iti sunt, nu fiindca sunt femeie. Ci fiindca sunt femeia barbatului meu.

Barbat imi esti, nu fiindca esti barbat. Ci fiindca esti barbatul femeii tale.

Nu existam, ci traim. Traim, caci nu existam.

Cineva ar zice ca nu suntem de pe Pamant.

(Noi doi zambim, fiindca doar noi doi stim ca de fapt ei nu sunt de-aici.)

Noi nu avem sfarsit, nici inceput.

Cine-a mai vazut in TOT si NIMIC, unitate de masura?

Iti sunt rugaciunea si imi esti ruga. Iti sunt ruga si imi esti rugaciune.

Atunci fiecare avem un nume, un sens, un scop.

Nimic nu inalta mai sus, dincolo de ce-am gasit, adica de tot. Si nimic nu exista dincolo de ce-am gasit. Aici e DIVINUL.

Esti cale, fiindca n-am cum sa nu-ti fiu drum. Si imi esti drum, ca numai cale poti sa-mi fii. Si-ti merg, ca iti sunt pas. Si imi esti pas, fiindca mergi.

Nu ma-ntorc, ca nu stiu sa plec. Dar revin, ca stiu cat iti doresti.

Nu-ti stau in soare, ca-ti sunt soare. Deschid mai bine ferestrele intredeschise, doar ca sa ma-nchizi zi de zi in casa ta. Rasar mereu, fiindca te-ai satura numai de ploaie.

Nu ma ai ca amintire, fiindca sunt prezent. Ah, prezentul!

Acum hai, deschide odata fereastra, striga-ma pe nume, fa cativa pasi, eu ma voi preface ca am revenit dupa mult timp, iar tu…

Tu fii TOTUL si NIMICUL meu!